Pânză de păianjen

Am schimbat mici daruri, ne-am oferit 

atenție și reacții. Dragoste nu. 

De ea ne e frică. De ea ne ferim 

ca de firavii fluturi de noapte. 

Când se îndreaptă spre tine,
cuvintele lovesc suprafețe solide.
Când se îndreaptă spre mine, tandrețea
e fragedă și rotundă.
Aș vrea să nu îți spun că, de mâine,
ne vom vedea de-ale noastre. 

Că și azi mi-am dorit
să mă trezesc lângă tine, să fii tu
cel care m-aruncă la suprafață. Uite:
un simplu log in și intru în conexiune
cu tine, un simplu log in 

și mă pot preface la nesfârșit

că viața mea e un mic paradis,

că nu am gura uscată și corpul uscat,

ca după o zi în care n-am apucat 

să beau apă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *