Desigur, m-aș putea infiltra în poem. Neîntâmplată și nici născută măcar, o umbră cu vinișoare subțiri, cât firicelele de mărar.  Într-un prezent oarecare, contează mai mult echilibrul decât oboseala. Acum, nu văzul îmi dictează imaginile, ci sângele.  Și iată, vaporașe minuscule îmbulzindu-se  în lacrima devenită un port.  Femei fluturându-și batistele, […]

Dinspre mare năvălește vâlvătaia sfârșitului, dinspre mare  o corabie sângerie, părăsind trupul. Binevântat fie cel ce se-ncumetă să taie în carnea mea un golf al pustietății, un aer mirosind a vulpi polare și-a aur – ale lui vor fi oglinzile din care iarăși ies tânără și fericită precum apa fântânii. […]

La ora amiezii, vaporul înainta către orizont, pasagerii aruncau în aer firimituri pentru pescăruși – rachete în miniatură, plonjând după hrană. Mi-am amintit că umplusem stomacul unui câine cu milă sau, poate, chiar eu eram acel stomac umflându-se odată cu marea. Ce rămăsese în urmă,  nu mai conta – o […]

Ca orice om care-o zbughește din sine, destul am mai pătimit. În piatră am semănat șerpi grași, cu capetele de aur, și ei s-au întors împotriva mea și m-au nimicit. Limbile lor m-au curtat până aproape de locul în care eu întinsesem mese îmbelșugate, și dealuri cu viță-de-vie,  și mări […]

În acest oraș, nu se întâmplă nimic, în acest oraș, m-aș arunca într-o gaură verde, dacă ar exista.  Ce poate fi mai pedant  decât cu vârful degetului să număr minunile ce mă asupresc: căpițe de femei ce dansează,  căpițe de cățele cu pui proaspăt linși, căpițe de vii și de […]

Zburăm pe deasupra norilor, ba nu,  zburăm pe dedesubtul lor, ca pe sub niște umbrele de iută. Aici sunt arbori sau e posibil să fie numai închipuirea care ne joacă pe degete. Vasile a ațipit și nu se-aude nimeni cântând sau întinzând mormane de rufe,  aici sau dincolo de hublou. […]

Cu totul altfel ne zgâlțâie viața, în cele din urmă:  cu milă și cu sfială, cu blândețea soarelui din lanul de porumb, toamna. Nimic nu prevestește că, printre crengile pinilor, de somn se vor scutura mierlele. Nimic nu dovedește că acest frig zdrențuit îmi zgâlțâie carotida și o face să […]

Dramul de liniște: degetele zilei cuprinzându-le pe-ale mele, într-o firească mirare. Deja m-am obișnuit să îmbătrânească argintăria înaintea mea, să se întoarcă rândunelele și lăstunii, în scurtul meu somn  de după-amiază, să mă trezesc cu plămânii sătui, de parcă ar fi plini de ploaie. Am detronat cele mai spectaculoase locuri […]

Fără noimă ar fi să mă-ntreb de ce ulmul se numește ulm, și nu altfel,  de ce vâjâitul sângelui mai mult a frăguțe miroase decât a moarte: o albie a gurii ce se-ntristează aidoma ramurii de măslin. Ce vis mă răvășește noapte de noapte, ce voce de care nu am […]

Dacă port iluzia altor fețe pe umeri, dacă mă supăr din nimic și plâng din nimic, fericirea mea e aproape. Vociferând vor țâșni caligrafiile somnului și nimic nu le va împiedica să mă domolească. Până la primăvară, alta voi fi: voi scormoni fiecare ungher, voi dibui păsările care nu s-au […]