MUSICA PURITAS DOMINICA (caro… cara…)

din lat. carus (3) , drag, iubit, scump, reprezintă un apelativ care în marea muzică a generat arii absolute prin lirismul lor. De remarcat însă că până la înțelesul erotic, forma de masculin putea conduce la Atotputernicul așa cum sugerează renascentistul Cipriano da Rore cu Signor mio Caro, în variantă instrumentală. Giordano rămâne însă inconfundabil: Caro mio ben, mai ales în interpretarea Angelei Gheorghiu. Nu poate lipsi Anna Netrebko cu înduioșătoarea Mio babbino caro, Puccini fiind iarăși unic. Verdi, mai puțin sentimental, îi dă Gildei posibilitatea de a-și exprima nesăbuita iubire față de Caro nome. Dar și sposa e apreciată la Händel, fiind cara conform lui Jaroussky. În fine, cea mai convingătoare rămâne cert händeliana  Rodelinda așteptând întoarcerea lui caro, prin vocea inconfundabilei Dorothea Röschmann.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *