„…pofta de glorie…”

am așezat-o între ghilimele nu de teama plagiatului ci pur și simplu pentru că nu  îmi aparține, sintagma adică. Voi reveni asupra ei. Recenta înnegrire a apei din romana Fontana di Trevi e o nouă probă a imbecilității aculturale care domină democrația drepturilor omului. Așa zișii activiști de mediu infect mintal(i) se declară furioși într-o formă care necesită cert tratament psihiatric urmat de cel penitenciar. Încurajator este totuși faptul că clica derbedeilor se autointitulează Ultima Generație, ceea ce ar putea să ne facă să sperăm că sunt într-adevăr ultimii, adică după eliminarea lor nu vor urma și alții… eiusdem farinae. Totuși greu de crezut…

La nivel istoric însă asistăm la un herostratism de grup,  pigmeu în raport cu cel originar. Dacă grecul Herostrat a acționat individual pentru a-și etala mai concludent piromania, azi se acționează în grup ceea ce dă de bănuit în legătură cu cei aflați în spatele actanților de regulă atât de reduși mintal încât e dificil de crezut că știu exact ce fac. Herostrat a fost arestat și torturat mai apoi, pe bună dreptate, până a mărturisit că a făcut ceea ce a făcut pentru a intra în istorie, măcar nominal, căci a fost și executat, la fel de firesc. Pigmeii contemporani sunt în general anonimi, inculți dar cert stipendiați de cineva (la plural… cineva). Dacă după executarea grecului s-a dat și un edict  prin care era interzisă menționarea numelui său in aeternum, azi nu se pune această problemă tocmai pentru că inițiatorii nu sunt cunoscuți, probabil persoane importante. Dar, cum istoria este o… prostituată atât faptic cât și scriptic, de la un moment dat numele grecului piroman a început să circule ca un simbol al faptelor criminale herostratismul neînsemnând doar incendiere. Prin obiectivele vizate însă pigmeii de azi tind să atingă dimensiunile herostratismului clasic. 

E evident contradictoriu să mai „vorbim” azi dacă unii au făcut bine nemenționându-i numele (Cicero spre exemplu respectă după secole interdicția…), în timp ce alții l-au ni l-au făcut… cunoscut. Remarcabil în acest sens e eseul lui Valerius Maximus intitulat Despre pofta de glorie în care fapta piromanului grec e explicată prin aceea că „pofta de glorie implică sacrilegiul”. Ca atare pedeapsa nu poate fi decât sacer esto, adică execuția. Nu știm dacă s-a gândit și la politicieni…

Revenind la belissima Fontana di Trevi să trăim cu speranța că descreierații activiști în incultura lor nu știu că aprovizionarea cu apă  limpede vine din apeductul (singurul funcțional din cele 11 ale Romei antice) Aqua Virgo, căci dacă cineva din umbră le traduce feciorelnica denumire (Apa Fecioarei), nu e exclus să asistăm la o nouă furie, hormonală de data aceasta, adică la un viol acvatic. Poate se mai îneacă totuși câte unul. Rămâne totuși o problemă: cine le-a spus despre apeduct și cine i-a dus la sacrilegiu? 

Consolare: până nu reînvie activismul armat din anii 70, gen Baader Meinhoff, încă e bine…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *