(-)ițele …

în ciuda sonorității apropiate nu au nimic cu fițele a căror etimologie e necunoscută. Dacă sunt ițele care se pot încurca, apelăm la pluralul latinesc licia cu singularul licium, un foarte interesant chiar intrigant substantiv care are și înțelesul de anchetare scrupuloasă a unui furt. E destul de limpede deci ce înseamnă a încurca voit ițele, mai ales în plan juridic. 

Dar când întâlnim forma –ițele ca plural al lui –iță avem de-a face cu un sufix feminin cu etimologie iarăși incertă, după unii… Până la urmă  substantivele obținute sunt mai relevante decât o etimologie. În spiritul corectitudinii unionist europene, subliniez că le-am luat-o mult înainte paranoicilor care „vorbesc” necontenit despre obligativitatea formelor feminine chiar și când nu există. Atâta doar că noi avem forme   „-ițate” atât istoric,  justificate deci,  cât și câteva simiești, inevitabil. Ceea ce e totuși interesant, probând faptul că avem o limbă încă sănătoasă e că mai cu seamă unele din formele consacrate au adesea înțelesuri ușor ironice, pe când cele „europene” profund ridicole. 

Domnițele  au fost și sunt cel mai adesea zvăpăiate, pretențioase, nu foarte inteligente, impertinente, fițoase… O amintesc doar pe domnița Ralu, iar când azi i se spune uneia „domniță…” pe un anumit ton, e clar. Vulpițele sunt cel mai adesea bipede, sugerând șmecheria, simpatia și o anumită inteligență înșelătoare. Veverițele nu prea duc la uman, eventual în fabule. Dacă ne referim la călugărițe, nu e suficient să spunem că e pluralul masculinului călugăr, fie și lecturându-l pe Damian Stănoiu cu adorabila Alegere de stareță pe care o recomand cu tulburată evlavie, indiferent de sex sau religie. Le amintim și pe cele Mantis religiosa care își devorează masculii post coitum. Din sfera comerciantelor ne atrag atenția pilărițele, adică vânzătoarele de zarzavaturi, convingătoare prin îndemnurile adresate clienților, nu întotdeauna elegante, ca atare ajungând să fie sinonime cu spurcate la gură, rele de gură. 

Nu întotdeauna avem sensuri  dubioase, adică în doi peri; dimpotrivă doctorițele pricepute sunt deae medicae, după cum ciobănițele pot fi de asemenea admirabile nu doar în poezii. Admirabile sunt și pictorițele. Cu șoferițele situația e mai delicată în sensul că mitocănia masculină caută să-i dea un sens peiorativ pluralului, din motive cu totul nejustificate. Ajungem inevitabil la bloggerițe, (le-am amintit recent) care, probabil că ar fi inofensive, asemenea corespondenților masculini, dacă nu s-ar remarca prin exhibiționism de prost gust, cert sub efectul alcoolului și al drogurilor de mai mic sau mai mare risc; idem când sunt aflate la volan după cum ne-o demonstrează strada. 

În spiritul adaptabilității noastre europene se cer însă noi îmbogățiri terminologice; de vreme ce mi-am permis recent să combat  termenul curatoare, inexistent, de vreme ce bloggeriță circulă deja, de ce nu și curatoriță??? Mai mult, în spiritul egalității sexuale de șanse, de ce nu și influenceriță??? Oricum, (-)ițele sunt de mult încurcate, iar fițele politice nu miră pe nimeni.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *