Îngenuncheat în amurgul
unei săli de așteptare
sîngele
se spovedește mărunt
printre ‘ncurcate drumuri de picioare
Sfioase de lumină
vise de unică folosință,
sorți ce stau la rînd ca să devină
și Valsul nr 2,
șarpe cu-n ochi roșu,
ce-alunecă pe șină
În colții nopții
stîlpii întrebărilor
se ‘nchină
cine-a trădat
cine-a plecat,
cine-a vîndut,
Noi
vorbim despre cină și despre
… cine a fost de vină…
