Lisel Mueller
Fiica mea
Poemul următor va fi unul optimist,
mi-am promis. Și-atunci apari tu
cu ochii tăi adânci, cu blugii tăi cu talie înaltă
mâinile tale delicate, inteligența ta,
cunoștințele tale neobișnuite și
singurătatea ta. Și toate florile
plantate de tatăl tău,
fasolea verde care s-a prins,
și niciun sunet de pian din toate câte există
ori ziua plină de entuziasm
nu pot schimba asta.
Lisel Mueller (născută Elisabeth Neumann, 1924- 2020) poetă și traducătoare americană de origine germană, câștigătoare a câtorva premii literare semnificative pentru lumea literară nord-americană: National Book Award (1981), preimul Carl Sandburg (1990) și Pulitzer pentru Poezie, în 1997. Muller a predat la Universitatea din Chicago și la colegiile Elmhurst și Goddard. În anul 2019, poeta a a fost distinsă cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germane.
Lisel Mueller
Daughter
My next poem will be happy,
I promise myself. Then you come
with your deep eyes, your tall jeans,
your narrow hands, your wit,
your uncanny knowledge, and
your loneliness. All the flowers
your father planted, all
the green beans that have made it,
all the world’s recorded pianos
and this exhilarating day
cannot change that.
