Transformat în ultimele decenii din examen în circ naţional prin procedee politic-mediatice eminamente, bacalaureatul aduce aparent mereu ceva nou, atrăgându-ne atenția printr-o anumită presă de scandal și apariții politice de mâna a doua.
Cum spune un personaj de-al lui Lorenzo da Ponte, devenit mozartian, La commedia e graziosa, mai ales că victimele balamucului creat sunt uneori nevinovate. De-a dreptul intrigant e faptul că la alți europeni bacalaureatul nu e o problemă „națională” care să implice trăiri generalizate; fiecare își vede de treaba lui. Marile probleme sunt însă procentul de promovare și cât au scos părinții din buzunar (obsedantă această „scoatere” la români) pentru a „trece” la bac. Obsesia se înscrie într-o tradiție la noi, bine reprezentată la nivel terminologic; atâta doar că realist judecând nu profesorii sunt cei mai reprezentativi prin rentabilitate. Nicidecum.
Revin mai pe larg asupra generoasei sinonimii existente: invocata până la isterie şpagă duce, cam nesigur după DEX, la rusescul spag; dar, ca să vedem că nimeni nu e feciorelnic, darămite fecioară, apropiatul ca sonoritate şi identic prin conţinut şperţ duce la germanul Sperrzeug (mănunchi de şperacluri) cu care, desigur, multe se pot deschide; deşi sună mai sec, dar concret, mită, cu acelaşi conţinut şi efect, duce la slavul mito, pentru ca şugubăţul ciubuc să-l raportăm lingvistic la turcescul cubuk; în fine, cu o sonoritate mai preţioasă şi prin raportarea la neogrecescul filodorima, dar reprezentând tot o escrocherie a urmaşilor bizantino-fanarioţi ai lui Ulise, este filodormă. Evident, șpagă și mită domină detașat în ultimele decenii ale activității DNA; cercetarea lor, adică.
Ameţitoarea (numeric) sinonimie probează larga practicare istorică a obiceiului (năravului), aşa că raportarea lui ostentativă la câteva cazuri ale mereu aceloraşi categorii blasfemiate, transformă totul într-o farsă politico-juridico-naţională, menită să acopere aspecte mult mai grave atunci când, spunea Tacitus cel etern „timpurile sunt atât de infestate şi de murdara linguşire”. Desigur că un anumit saeculum, un spirit al vremii tacitian vorbind, e posibil mereu de sus în jos, adică atunci când „senatul cumpăneşte între fiii lui şi lege; fireşte că a fost învinsă legea” (tot din Anale)
Mergând mai departe, chiar dacă „sunt puţini aceia care deosebesc cele ce sunt spre cinste de cele ce înjosesc” cu referire şi la politicieni (ibidem), e evident că şpaga, şperţul, ciubucul, mita, filodorma şi câte or mai fi una şi aceeaşi, se înscriu (înscrie) într-o tradiţie domnească, adică a conducătorilor; iar pentru exemple, spune obsedant de actualul roman „nu de talent, ci de memorie şi aducere aminte e nevoie”. Ca atare, la cine să apelăm pentru demna memorie a neamului românesc, dacă nu la Cronicar, la cinstitul boier (dacă a existat vreodată aşa ceva…) Ion Neculce cu ale sale O samă de… pilde. Părerea lui Ion este că „trebe şi acum să să afle slugi, să slujească stăpânului, şi stăpânul să miluiască pre slugă aşe”. Iată o idee certamente dragă oricărui conducător, indiferent de vârstă, sex, religie, naţionalitate, epocă şi, mai ales partid, cu menţiunea că mai ales când stăpânul e domnitor, e nevoie de bani şi ca să miluiască (dacă nu uită), iar ca să ajungă la ei, trebuie întâi să dea şpagă, ciubuc, mită, etc., adică să construiască ceea ce azi e deja o tradiţie; iar asta merge împreună cu linguşirea faţă de cel puternic.
Astfel, Bogdan-vodă „numai cu colţuni au fost încălţat. Şi au început a închina cu ca(h)fe: „Să trăiască împăratul şi vizirul!”. Vasilie-vodă, desigur din milă pentru popor, a cerut scutire de biruri pe trei ani de la Sublima Poartă, pentru ca apoi să trimită „la Poartă plocon, de au mulţumit împăratului şi vizirului şi altor turci mai mari, blane de spinări de soboli pentru bine ce au făcut de au aşteptat ţara, care acest dar n-au fost de nici un folos ţării”. Lui vodă însă – da, căci „au rămas lui Vasilie-vodă o mie de pungi de bani dobândă”. Acelaşi simţitor într-ale patriei şi poporului domn, „după ce au purces turcul, pe drum i-au mai trimis şi alte cinci mii de galbeni. Iar când au agiunsu turcul la Ţarigrad, i-au mai dat alte cinci mii de galbeni de aur, carii s-au făcut peste tot doauăzeci de mii de galbeni de aur”. Concluzia mesagerului turc în faţa vizirului e de înţeles: „Bine ai nemerit, măria ta, de nu te-ai grăbit să-l mazileşti pre acel domn harnic şi de treabă şi putincios”. Acelaşi domn, altminteri evlavios ca toţi suspuşii, „au stricat mănăstirea Putna, gândind că va găsi bani, şi n-au găsit”.
Gheorghe Ştefan – vodă pare să fi contribuit şi el la ereditatea conducătorilor noştri, dar păgubos deoarece „au dăruit împăratului moschicescu o cruce ferecată cu aur şi cu pietri scumpe de patru sute de pungi de aur de bani… dar tot l-au purtat cu voroave şi nu i-au mai dat oaste”. Bine că nu i-a dat tezaurul Țării spre păstrare; au făcut-o urmașii însă.
Că toate aceste matrapazlâcuri veroase, la nivel înalt, erau deja atunci înrădăcinate în clasa noastră conducătoare, o dovedeşte şi faptul că Neculce însuși nu vede totuși cu ochi buni o schimbare căci „obiceiele cele noauă fac răsipă ţărilor şi peire domnilor”. Desigur, ceva adevăr este în vorba Cronicarului, dar nu când e vorba de ticăloşie.
Rezultă din exemplele de mai sus că a existat și există o obsesie a continuității pe toate planurile dar nu pentru toate categoriile, căci quod licet Iovi non licet bovi, ce e permis lui Iuppiter nu-i e permis boului, celui bun de sacrificat. Prin urmare mărunțișurile părinți-profesori spre pildă devin penibile comparativ cu altele de sus; totuși să nu fim exagerat de generoși nici în aceste cazuri, nici în altele căci, ne avertizează politologul Romei antice „totuşi nu va fi fără de folos dacă se pătrunde în miezul acestor fapte, mărunte la prima vedere, dar din care adesea răsar cauzele marilor evenimente”. Oricum, urmează circul admiterii la liceu.
Înţelegem astfel şi de ce, comparativ cu şpaga, ciubucul, mita, şperţul şi alte înrădăcinate recompense pentru aleşi, cele pretinse de unii profesori sau medici (prosteşte, desigur) sunt cel mult… atenţii. Şi-apoi, cine e cu totul incoruptibil? precum bărbaţii care voiau să lapideze femeia adulteră. Cel căruia nu i se oferă nimic.
În fine, până și domnul Luca (desigur Caragiale) s-a lăsat sedus de madam Caliopi Georgescu, ajunsă cu al treilea fiu, Ovidiu în impasul bacalaureatului (ceilalți doi studenți deja), tocmai la Morală luând nota 3 (trei); precum azi, îi trebuie minimum 6. Fiind „o bună prietină” Caliopi nu poate fi refuzată, astfel că Luca rezolvă promovarea după cum o relatează onest în Bacalaureat. Spre satisfacția mamei: „Am dat și bacaloriatul ăsta”. Fără să știe că astfel au promovat toți cei de „familie bună”.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
