Mare vânzoleală politic-mediatic-intelectuală în jurul noii legi a învățământului, fără a fi ceva… nou căci, nu știm a câta e, legea adică. Cum toată lumea se pricepe la fotbal și medicină, evident că mai ales învățământul e al tuturor, indiferent cât au parcurs și ce rezultate au avut. Nu putea lipsi de la dezbateri (sterile combateri) societatea civilă prin una sută intelectuali (o centurie deci dar fără centurioni…).
Îndemnul destul de imperativ lansat de Iisus Christos „Lăsaţi copiii să vină la mine” poate reprezenta intenţia Lui de a crea ceva nou, curat, neinfestat de tarele trecutului şi de traseismul religios; ceea ce, din păcate, trebuie s-o recunoaştem, nu s-a împlinit întocmai. Izbânda mântuitoare ar fi fost mai relevantă dacă s-ar fi precizat „…copiii de ziua întâi”, căci, pare-se, pervertirea, la nivelul genei sociale măcar, începe din a doua zi de viaţă.
Dorința multor intelectuali (onoare excepțiilor) de a se amesteca cumva în politică e vădită. Un fost premier al Țării îndemna „lăsați intelectualii să facă politică”. Bizar, pentru că nu știu cine le-a interzis politizarea? Marea problemă nu este că intelectualii n-ar face politică ci că o fac prost, de-a dreptul catastrofal când vreunul apucă temporarul ciolan. Dacă, în general, unui politician îi lipseşte ceva spre a fi intelectual, în aceeaşi măsură intelectualului îi lipseşte ceva spre a fi politician sadea. Intelectualul poate fi convingător când scrie, cântă, compune, pictează sau sculptează, bârfeşte, flecăreşte pe te miri ce teme civile sau nu, dar în nici un caz când vrea sau chiar apucă să conducă măcar un segment din hăţişul statal. Din păcate pentru el, intelectualul nu e în stare să mimeze apartenenţa… partinică, ci doar pe cea de gaşcă sau clică, casabilă şi aceasta la prima ciocnire vanitoasă a ifoselor.
Se verifică iarăşi vorba romană Exempla docent (exemplele ne învaţă).
Intelectualul Socrate îşi dorea şi el prin preajmă nu chiar copiii, ci mai degrabă tinerii, din motive paideice şi uşor pederast-senile, convingându-i că zeii Cetăţii nu există; când fenomenul a devenit supărător, cum era şi firesc a fost eliminat factorul turbulent, nu pentru că era bătrân („bătrânul filosof a băut cupa de cucută” prinde la cenaclurile azilurilor), ci pentru că nu era să piară Cetatea! E ca şi cum azi ai încerca să demonstrezi inutilitatea Bisericii (Ortodoxe Române, să zicem…); dar intelectualii noştri dornici de putere ştiu că nu dă bine să te declari ateu, indiferent de ceea ce crezi. Şi ilustrul său discipol Platon a fost cuprins de mărire într-atât încât visa o Republică dirijată de filosofi cărora să li se supună şi meşteşugarii şi armata; a găsit chiar pe cineva (un tiran!) care să-i îngăduie experimentul până la un punct, adică până la iminenţa catastrofei. De la greci doar atât.
La romani lucrurile au stat oarecum altfel; intelectuali precum Pilinius Minor, Tacitus şi alţii, dar nu mulţi, au ştiut până unde şi la ce se pot ridica. În rest, catastrofele abundă. Cicero nu şi-a pierdut capul, şi la propriu, pentru că era mare orator ci pentru că era prost politician; l-a scurtat oratoria în momentul în care, deşi precreştin, a intrat în sindrom mesianic, crezând că a salvat republica moartă deja de ceva vreme; relația intelectual-politică nu are nimic cu formule de tipul „capul marelui orator s-a rostogolit pe treptele Capitoliului”. Ce face dorinţa de putere dintr-un intelectual rasat, ne-a demonstrat-o şi Seneca (Filosoful); să complotezi împotriva discipolului care te-a înălţat (şi material), când acesta a devenit împăratul Romei, înseamnă că ești nesătul de putere; nepotul său, intelectualul poet Lucanus, nu s-a mulţumit cu prietenia lui Nero ci a luat-o pe urmele unchiului (e greşeala fatală a intelectualilor care, ajunşi în anturajul conducătorilor politici, uită de măsură şi se cred egalii lor, – de ce nu ?- întâi sfătuitorii, apoi înlocuitorii acelora); chiar dacă şi-a turnat propria mamă, distinsul nepot şi-a urmat unchiul în lumea zeilor de jos. E drept că nici politicienilor nu poţi să le ceri tărie de caracter (relativă şi aceasta de la un punct…), dar parcă nici nu o declamă atât de scandalos ca intelectualii.
Cu un soi de Cicero ne-am procopsit şi noi în perioada interbelică în persoana lui Nicolae Iorga: mare istoric, politician pigmeu. Problema nu e cine l-a eliminat de pe scena politică, ci de ce? Una dintre motivațiile perverse, ca și în celelalte cazuri ar fi etatea; atâta doar că nici unul, deci nici marele intelectual universitar Iorga nu a fost eliminat pentru că era bătrân; dimpotrivă, te aşteptai la mai multă înţelepciune din partea cuiva trecut prin ciur şi dârmon; se vede însă din nou că una e să scrii despre istorie şi alta să o trăieşti, iarăşi mesianic (în sensul psihiatric). Pentru un intelectual ajuns (poate prea) sus şi având vreo trei salarii de bugetar (senator, prof.univ., ministru) plus putere politică, era simplu să le spună învăţătorilor rurali care de peste un an nu-și luaseră salariile „Faceţi apostolat, copii!”, după care să te bălăceşti mai departe în marea de la Eforie. O adevărată catastrofă naţională ne-au oferit în prealabil şi intelectualii paşoptişti, cu facultăţi făcute la Paris, rarisim absolvite, transformând Țara într-o frescă simiescă, ceea ce pare să se repete şi în anii democratici.
Relevant este şi faptul că intelectualii de marcă (expirată sau încă viabilă) care au primit câte un post naţional, au eşuat în demisii rapide, confirmându-şi impotenţa politică prin scuze penibile de parcă electoratul i-ar fi crezut altceva decât sunt. De amintit candidatura unui adevărat şi respectabil intelectual la preşedinţia României, care s-a dovedit dezastruoasă prin discurs non politic și confirmată ca atare prin numărul discret de voturi obţinute.
Adaug și faptul că, spre deosebire de politicieni, trotuarişti vădiţi şi declaraţi, intelectualii trezesc îndoieli şi prin aceea că, mimând caracterul, încep o discretă retragere din preajma celui care i-a blagoslovit cu funcţia, atunci când apele încep să ajungă la vărsare, găsind motivaţii năstruşnice, ca să nu zic jenant-ticăloşite.
Ar fi doar câteva considerente pentru care aş recomanda, în legătură cu o anumită categorie a utilizatorilor de intelect (că de avut, în principiu, îl au toţi de la Dumnezeu) „NU lăsaţi intelectualii să se autodepăşească!”, dacă vreți să nu ajungeți pe cruce.
Dar cea mai mare problemă a sutașilor semnatari (totuși centurioni e prea distins) e cât au predat într-o grădiniță, într-o școală generală, într-un liceu? Că până la universitate e ceva cale…
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
