către surprinzător și tulburător câte forme de asociere inter umană întâlnim mai ales când scopul scuză mijloacele. Întâlnim gașca, clica, grupul infracțional, haita… Gașca, atât de frecventă, vizibilă și eficientă în toate domeniile, nici măcar nu are o etimologie cunoscută și probabil nu întâmplător, căci la ce ar mai folosi? Știm în general cum funcționează în raport cu nivelul și domeniul, deci e dificil, dacă nu imposibil, să aducem ceva nou prin origine, doar prin dezvoltarea ulterioară într-un viitor neclar dar sigur prin priceperea gășcarilor.
Clica pare ceva mai selectă fie și prin originea hexagonală, cu trimitere – cam incertă totuși – la verbul cliquer a face clic-clic, probabil dar credibil „clicuirile” dintre politicieni și nu doar; ca atare e limpede că clica își comunică discret, își clicuie adică interesele obscure dar bine cunoscute intra clical.
Cu totul deosebit prin implicații etimologice e grupul infracțional; constituirea lui ține de priceperea celor implicați, după cum eficiența acelora depinde de interes și de ceea ce am putea numi morbida lăcomie superlativă. De reținut că nu are nimic cu sexul, etatea, naționalitatea, religia și orientarea politică, partidul adică. Grupul infracțional se potrivește de minune cu coaliția chiar și etimologic de vreme ce coalesccere înseamnă a se uni strâns împreună, a prinde puteri și, deloc de neglijat, a se hrăni la un loc, către a se îmbuiba. Problema intrigantă care apare în cu adevărat mirabila noastră română latinească e raportul dintre neologism și moștenire: constituirea unui grup infracțional e pedepsită de lege (adică ar trebui să fie…) căci e vorba de… infracțiune; moștenitul însă e … înfrângere (infringere); ca atare putem concluziona că de la infracțiune la înfrângere e doar cât de la neologism la moștenire pe cale întoarsă. Neputând să inversăm însă timpul, ar putea fi și un grup de înfrângerea legii. Depinde de componenți…
Deloc întâmplător, haita merită cea mai mare atenție; dacă Noica își exprima sincera admirație față de poporul care l-a dat pe gond, de unde gândul din română, un alt cuvânt din maghiară tulbură de data aceasta apele: haită din hajtó (cel care te gonește), implicându-l pe canis lupus. Atracția admirativă a omului față de lup a mers din vechime până la imaginarea metamorfozei numite licantropie. Niciodată o porcantropie de exemplu, chiar dacă Alba Longa străbunilor noștri a fost întemeiată pe locul marii scroafe cu mulți purcei. Ca atare Lupercalia romană onora tradiția Lupoaicei care i-a „adoptat” pe Romulus și Remus. Lupul are totuși de suferit uneori, din partea unora nu tocmai inteligenți astfel că micuța Scufiță Roșie îl „răstoarnă” pe lupul cel mare.
Înclin să cred că admirația pentru lup vizează noblețea, inteligența și corectitudinea organizării haitei: există un individ – în fapt o pereche – alfa și o ierarhie clară a valorilor lupești. În general admirația omului pentru lup rămâne însă la fel de deziderativă precum generalizarea minții sănătoase în corp sănătos. Felurite eseuri există, dar sunt sortite eșecului în măsura în care nobila haită – în variantă umană – devine jalnică gașcă, iar lupul alfa se metamorfozează în lider de opinie sau în (de)formator de conștiință. În sinteză spus, haita omenească valorică ar fi la fel de dificil de întemeiat precum o gașcă lupească.
Lupul alfa își obține poziția prin luptă corectă, pe când liderul de gașcă, cel mai adesea prin relații; în spațiul intelectual, cultural, fie prin operă (caz rar și fericit, până la un punct), fie prin impostură. Haita lupilor nu are dizidenți, pe când în gașcă se (mai) găsește câte unul care să observe că liderul nu are consistența necesară; asta nu schimbă nimic pentru gașcă; va avea un membru în minus. Lupul alfa (își) conduce haita spre binele ei (vezi atacurile hibernale, mai cu seamă), pe când gășcarul șef mimează binele general, atent în fapt la anihilarea oricărei concurențe. Gașca însăși îl aprobă tacit, nedorind schimbări sau adversari incomozi. Există însă și lideri (ca spirit) reali, pe care ai fi tentat să-i consideri aproape corespondenți umani ai lupului alfa; asta, desigur, dacă ar fi capabili să formeze o haită. Regretabil, aceștia tot gașcă ajung să tragă după sine chiar și în prelungirea unei admirabile opere: contribuie la asta prea marea dorință de a fi adulat, un caracter devenit nărav, dar nu ca la lup, ci schimbăcios și urâcios.
Marea diferență dintre lup și omul gășcar se vede și în aceea că supremația temporară în haită o decid lupta și eficiența; în gașcă – aranjamentele de culise. Haita îl acceptă pe noul alfa la momentul decisiv când senectutea obligă la retragere onorabilă, pe când gașca, înglodată în abjecte matrapazlâcuri, îl preferă pe învechitul lider, din motive foarte clare: îi cunoaște zonele erogene, slăbiciunile și relațiile. Dacă liderul de gașcă poate rosti repetitiv aceleași lucruri sfârșind în trăiri personale care în fapt nu interesează pe nimeni sau opinii tranșante despre cărți necitite sau lucrări nevăzute, lupul nu-și permite să urle în gol, căci își trăiește funcția pentru haită.
Deci, dacă gașca, clica, grupul infracțional își trăiesc proiectele și reziliențele sustenabile prin schimbări de paradigme, haita lupească umanizată rămâne un deziderat vid. În fapt, admirabil e că lupul își schimbă părul, dar năravul ba.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
