Adevărul

Mă tot întrebi dacă ce-ți spun
S-a întâmplat în realitate,
Numai că, vezi tu, adevărul
E împletit în vis și veghe,
În așteptare și răspuns.

El a venit atunci spre mine
Și după mers L-am cunoscut,
Deși nicicînd nu-L întâlnisem.
Am mers alături prin deșert
Și îmi era atât de bine,
Că mi-l doream fără sfârșit.

Cînd am ajuns la pomi și ape,
La păsări, foșnete și fiare,
El s-a făcut ca nevăzut,
Dar eu știam că era vântul
Care îmi răcorea obrajii,
Iar mai apoi L-am deslușit
În liniștea ce se lăsase.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *