MUSICA PURITAS DOMINICA (încoronările…)

adică așezarea coroanelor pe capetele unor persoane cu nimic mai inteligente decât ale „supușilor”, în cadrul unor festivități cel puțin histrionice, asemenea matrimoniilor regale eșuate adesea, pot pune întrebări referitoare la ce rămâne din marele spectacol? Ca non monarhist – nu chiar anti – voi spune că singurul element care rămâne e latura muzicală. Marea muzică e cea care păstrează ideea încoronării și nu neapărat evenimentul; grandoarea nu e a ritualului încoronării cuiva, ci a sentimentului compozițional. Să ascultăm Krönunsgmesse (Messa încoronării)  a inegalabilului Mozart, într-o impecabilă interpretare olandeză. Haendel, iubitor de grandoare, cu  Coronation Anthems (Imnuri ale încoronării) în interpretare britanică desigur. Nu pot face excepție francezii; Marc Antoine Charpentier excelează în a-i fi pe plac Regelui Soare pe care însă am zice că îl luminează el cu muzica sa triumfală; deci ascultăm Marche de triomphe. Geniul Ceaikovsky își probează omniacul talent printr-un Marș triumfal pentru încoronarea țarului Alexandru III. Ascultând grandioasele compoziții intrate în eternitate,  te întrebi ce a mai rămas din încoronații destinatari.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *