Jay, un băiețel de nouă ani care urmărește toate serialele polițiste pe care le prinde (în special Patrula de poliție), pornește, alături de cei doi prieteni ai lui, Faiz și Pari, în aventura unei anchete iscate de dispariția unui copil pe care-l cunosc. Acțiunea îi poartă prin cele mai periculoase locuri ale metropolei indiene în care trăiesc: bazarul pe timp de noapte și chiar capătul Liniei Purpurii de tren. Însă în jurul lor copiii dispar în continuare, unul după altul, iar trioul de detectivi trebuie să înfrunte părinți îngroziți, polițiști indiferenți și chiar legenda unor djinni înspăimântători pentru a descoperi adevărul. Ceea ce a început ca o joacă se transformă într-o realitate sinistră.
„O carte uimitoare, minunată.” (Elif Shafak)
„Un debut genial!” (Ian McEwan)
Deepa Anappara a crescut la Kerala, în partea de sud a Indiei și a lucrat ca jurnalistă în metropole precum Mumbai și Delhi. Un fragment din Patrula djinnilor i-a adus Lucy Cavendish Fiction Prize, Deborah Rogers Foundation Writers Award și Bridport/Peggy Chapman-Andrews Award. Deține un masterat în creative writing de la University of East Anglia, Norwich, unde urmează în prezent studiile doctorale.
FRAGMENT:
Pe când trăia, Țăcănitul era șef peste optsprezece sau douăzeci de copii și mai niciodată nu ridica mâna asupra vreunuia dintre ei. În fiecare săptămână le dădea batoane de 5 Star pe care să le împartă între ei sau pachete de Gems și îi făcea invizibili în fața poliției și a evangheliștilor care voiau să-i salveze de pe străzi și a bărbaților care îi urmăreau cu ochi flămânzi în timp ce copiii se repezeau pe calea ferată, adunând sticle de plastic înainte ca trenul să dea peste ei.
Țăcănitului nu-i prea păsa dacă micii lui gunoieri îi aduceau cinci sticle de Bisleri în loc de cincizeci sau dacă, atunci când ar fi trebuit să muncească, îi prindea în fața cinematografului, îmbrăcați în hainele cele mai bune și așezați la rând pentru bilete de Premiera pe care nici măcar nu și le puteau permite. Dar se lua de ei când apăreau cu nasurile roșii, cu vorbele împleticindu-li-se ca atunci când amesteci sângele cu apă, cu ochii umflați ca luna plină de la atâta înălbitor tras pe nas. Atunci Țăcănitul își stingea țigările Gold Flake Kings pe încheieturile și pe umerii lor și îi ocăra că-l fac să-și strice pe ei bunătate de țigară.
Mirosurile înțepătoare de carne arsă îi urmăreau pe băieți și spălau fiorii dulci, repede trecători dați de Dendrite sau Eraz-ex. Le băga mințile în cap, asta facea Țăcănitul.
Noi nu l-am întâlnit niciodată, pentru că a locuit în cartierul acesta cu mult înainte să ne naștem noi. Dar oamenii care l-au cunoscut, cum ar fi frizerul care bărbierește obraji țepoși de zeci de ani și nebunul care își dă cu cenușă pe piept și își zice sfânt, încă mai vorbesc despre el. Spun că băieții Țăcănitului nu se luau niciodată la harță pentru cine să se urce primul într-un tren în mișcare sau care să ia o jucărie de pluș sau vreo mașină de curse înțepenită în spatele vreunei banchete. Țăcănitul își învățase copiii să fie altfel. Iată de ce, dintre toți copiii care munceau în toate gările din țară, ei trăiau cel mai mult.
Dar într-o bună zi Țăcănitul a murit. Baieții știau că nu plănuise asta. Era tânar și sănătos și promisese să închirieze un Ford Tempo și să-i ducă pâna la Taj Mahal înainte de venirea musonului în oraș. L-au plâns zile întregi. Au răsărit buruieni din pamântul sterp udat de lacrimile lor.
Deepa Anappara
Patrula djinnilor
Traducere și note de Daniela Rogobete
Colecția „ANANSI. World Fiction”, Editura Pandora M
