În 1889, Alfred Seguin, un marseiez venit în la Ciotat e furios că nu a reușit să obțină un abonament la Teatrul Municipal din localitate, așa că se decide să își construiască propriul său Teatru, pe care-l botează Eden. Pentru o localitate cu doar 12000 de locuitori, două săli pot părea prea mult. Așa că, aici, în afară de spectacole de teatru se organizează săli de dans, gale de box sau de lupte. Eden Teatre devine un loc popular. Cum afacerile lui Seguin mergeau destul de prost, se decide să vândă teatrul familiei Gallaud, care va rămane proprietara locurilor timp de aproape un secol.
Între timp, familia Lumière își cumpără un domeniu aici, iar Louis și Antoine, primii doi frați ai familiei, inventează cinematograful. Prima proiecție are loc în salonul familiei (care există și astăzi), iar la ea participă și proprietarii de la Eden Theatre. care își doresc o proiecție și în sala lor. Cum la aparatul cu manivelă se afla Antoine, nu foarte priceput (Louis e geniul tehnic al cuplului), proiecția e un rateu, astfel încît doar din punct de vedere tehnic poate fi considerată prima ședință de cinema cu public. Tatăl familiei, Antoine, organizează proiecții la Paris și are un mare succes cu ele.
În data de 1 martie 1899 are loc prima proiecție „comercială” în Teatrul Eden, cu spectatori plătitori. După această dată istoria sălii este destul de agitată, devine o ruină atunci cînd primăria este condusă de comuniști, e amenințată cu demolarea pentru a se construi o parcare etc.
La primele vizite în La Ciotat am văzut ruina abandonată. Apoi, odată cu schimbările politice locale, primăria a cumpărat sala și a renovat-o ca la carte, conform cu originalul, redeschizînd-o pentru public . Eden Theatre este cea mai veche sală de cinema din lume, încă în funcțiune.
