INCLUSIV. Despre pedagogiile generoase ale transmiterii

Softul pe care stă Lapunkt nu permite – nu deocamdată, cel puțin – utilizarea de italice în titlurile articolelor, oricare ar fi acestea.

La textul de față, măcar în cazul unuia dintre cuvintele din titlu , s-ar impune acest ”truc”, aparent neînsemnat, dar care dă, din start, un semnal puternic de lectură. S-ar impune, cred, mai ales la primul cuvânt – inclusiv – pentru că aluziile pe care le ascunde această vocabulă sunt numeroase și, mai ales, acoperite de subiectul central în jurul căruia gravitează acest (totuși) mic text.

Așadar, în legătură cu  ”Transmiterea. Despre ce ne aducem unii altora”, ar fi de menționat că avem de-a face cu un volum care face dreptate proiectelor inclusiviste, celor – cu un cuvânt ceva mai prețios – fuzioniste. Așa încât am putea spune despre această carte că e și un exemplu de fuzionism pedagogic & psihologic.

De ce?

Inclusiv pentru că:

-e o carte care leagă, care adună laolaltă competențe și experiențe diferite; dar nu radical diferite, ci complementare; sunt competențe aduse ”laolaltă” în ceea ce e esențial de transmis despre…transmitere. ”Suntem o specie care transmite, iar transmiterea se află în miezul umanității noastre. A da, a primi, a da din nou constituie de fapt esența transmiterii și esența demnității noastre și a inteligenței noastre de ființe umane, atunci când ne folosim de ea cum trebuie. În acest context, să ne luăm răgazul să ne punem întrebările următoare: ce vreau să dau azi? Ce vreau să dau mai departe? Cum și ce voi împărtăși?”

Inclusiv pentru că:

-e vorba, în toate textele din această carte, așa cum sugeram și mai înainte, deopotrivă,  despre o serie de experiențe de tip psihologic și despre o ”linie de business” educațională.

Inclusiv pentru că:

-avem de-a face cu un volum care survolează scenarii educaționale posibile în medii instituționalizate, dar și – în egală măsură, aș zice – zone care sunt mai puțin vizibile (și chiar mai puțin accesibile) main-stream­-ului. Pentru că, spune unul dintre coautorii acestei cărți, ” „Transmiterea poate fi implicită sau explicită. Dincolo de conținuturile pe care vrem să le împărtășim copiilor noștri sau celor apropiați, transmitem un mod de a funcționa, de a ne atașa de ceilalți, o manieră de a integra sau de a încălca interdicțiile, chiar dacă, de multe ori, nu suntem conștienți de acest lucru. Emoțiile și stările noastre afective, oricare ar fi acestea, sunt percepute de ceilalți: este ceea ce se numește contagiune emoțională.”

Inclusiv pentru că:

-”Transmiterea. Despre ce ne aduce unii altora”  îndepărtează pojghița unui loc comun și e o carte care insistă, în mod repetat, să (ne) amintească importanța vitală fix a acestui loc comun. Și anume, a acestuia: ”transmiterea se petrece la toate nivelurile și la toate vârstele vieților noastre, individuale și colective”. Volumul insistă în direcția acestei pedagogii (și) pentru că ”totuși, de foarte multe ori, nu suntem conștienți de ceea ce ni se pregătește în timpul acestui proces”.

Inclusiv pentru că:

-e o carte a răspunsurilor (nu a tuturor răspunsurilor!), și a întrebărilor și provocărilor; bunăoară, a acelor provocări care, o spune arhitecții acestui proiect, ”incită la acțiune și la schimbare”.

Un mic volum-spectacol, aș spune. Un spectacol foarte decent al transmiterii și, accentul că se cuvine să cadă aici, pe a doua parte, al beneficiilor acestui proces; nu în ultimul rând, un spectacol al binelui  adânc (pentru că uman, atât de uman) al transmiterii.

Traducerea în limba română a acestei cărți a fost realizată de Doina JELA.

COAUTORII volumului:

Céline Alvarez – specialistă în științele educației

Christophe André  – scriitor, psihiatru și psihoterapeut la Spitalul Sainte-Anne

Catherine Gueguen – pediatră

Ilios Kotsou – doctor în psihologie, este cercetă­tor la catedra „Mindfulness, confort în muncă și pace economică” la Școala de Management din Grenoble.

Frédéric Lenoir – filosof, sociolog și istoric al religiilor; este, după clasificarea revistei LʼObs, cel mai citit intelectual francez contemporan.

Caroline Lesire – are o diplomă în științe politi­ce și alta în ajutor umanitar internațional. În 2009 a fondat alături de Ilios Kotsou, partenerul ei de viață, Asociația Emergențe.

Frédéric Lopez  – jurnalist de top din Franța

Matthieu Ricard – după ce și-a terminat teza în genetică celulară la Institutul Pasteur sub coordonarea lui François Jacob, laureat al Premiului Nobel, a hotărât să se stabilească în Himalaia. Studiază budismul și face fotografii cu viața în mânăstiri, dar și cu arta și peisajele tibetane, din Bhutan și Nepal. Uns călugăr în 1978, este, începând din 1989, interpretul francez al lui Dalai-Lama. E autor al mai multor cărți.