Ulterior, mi-am dat seama că motivul pentru care începusem să consider credințele catolice despre Maria drept „nebiblice“ era că nu dădeam suficientă atenție Vechiului Testament. Nu numai eu eram așa. Cu cât citeam mai mult, începeam să observ că orice carte despre Maria care respingea fecioria ei perpetuă, lipsa ei de păcat, ridicarea ei cu trupul la cer și alte credințe catolice ca neavând fundament în Scriptură invariabil nu luau în seamăVechiul Testament.
Este o mare problemă. Pur și simplu nu poți s-o înțelegi pe Maria fără a o privi în contextul ei evreiesc de secol I. Cercetătorii sunt astăzi de acord că Isus poate fi pe deplin înțeles doar din interiorul iudaismului din vremea sa. Totuși, când vine vorba de Maria, regula nu pare să se aplice. Mereu și mereu, cărți despre Maria care critică ceea ce cred catolicii despre ea ignoră complet Vechiul Testament – ca să nu mai vorbim de vechile tradiții iudaice din afara Bibliei. Dar dacă vrei să înțelegi ce spune cu adevărat Biblia despre Maria, nu poți studia doar Noul Testament. Nu e suficient. Trebuie să încerci să-i privești și pe Isus, și pe Maria prin ochii evreilor antici. Aceasta o vom face în cartea de față. Vom explora retrospectiv rădăcinile evreiești ale Mariei. În acest scop,
vom privi cu atenție și Scriptura ebraică, și tradiția iudaică antică. Mai presus de toate, Vechiul Testament va fi cel mai important izvor pentru a înțelege ce spune Noul Testament despre Maria. Totodată, voi cita și din scrieri din afara Bibliei ce reflectă tradițiile iudaice din vremea lui Isus și a Mariei: scrieri precum Manuscrisele de la Marea Moartă, operele lui Iosephus și Philon, pseudoepigraficele iudaice, vechile targumuri aramaice și literatura timpurie a rabinilor.
Într-adevăr, unul dintre aspectele unice ale acestei cărți este că vom studia tradiții iudaice antice despre mama lui Mesia, tradiții care nu ajung niciodată să fie menționate în majoritatea cărților despre Isus sau despre Maria.
„Mulți oameni se raportează cu încredere la «Maica Domnului». În ortodoxie e numită mai ales «Născătoare de Dumnezeu» și «Pururea Fecioara Maria». În catolicism, titlurile ei sunt mai multe, mai ales în litanii. Pentru protestanți, e doar mama lui Isus. Dar câți dintre aceia care o invocă – sau o ignoră – se străduiesc să o cunoască? Nici nu e ușor. Evangheliile ne spun foarte puțin, iar celelalte scrieri ale Noului Testament – aparent, mai nimic.
Teologul american Brant Pitre, cunoscut la noi datorită celor trei cărți apărute la Humanitas (Misterul Cinei de pe urmă, Pledoarie pentru Isus și Isus Mirele), aplică și cercetării de față aceeași metodă cu care ne-a obișnuit: o atentă explorare a Vechiului Testament, dar și a creștinismului antic, cu profunda lui înrădăcinare în iudaismul de secol I. Rezultă un studiu tipologic pasionant – figura Mariei se desprinde în toată complexitatea și frumusețea ei și devine de interes nu doar pentru creștinii de toate confesiunile, ci și pentru evrei și pentru musulmani.“ — MONICA BROȘTEANU
BRANT PITRE (n. 1975) este profesor la Seminarul Notre Dame din New Orleans, Louisiana, unde predă un curs despre Sfintele Scripturi. Şi-a luat doctoratul la Universitatea Notre Dame din Indiana, cu o temă privitoare la legăturile dintre Noul Testament şi iudaismul antic. Această universitate l-a păstrat ca profesor asociat. Face frecvente turnee de conferinţe având ca temă principală Euharistia şi rădăcinile ei în tradiţia iudaică antică. Este autorul mai multor cărţi, între care Jesus, the Tribulation and the End of the Exile (2005), Jesus and the Jewish Roots of the Eucharist (2011, trad. rom. Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei, Humanitas, 2016), Jesus the Bridegroom (2014, trad.rom. Isus Mirele, Humanitas, 2018), Jesus and the Last Supper (2015), The Case for Jesus: The Biblical and Historical Evidence for Christ (2016, trad. rom. Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus, Humanitas, 2017)
MONICA BROŞTEANU este licenţiată în filologie (engleză–română, 1970) şi limbi orientale (arabă–persană, 1978) la Universitatea Bucureşti şi în teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti), doctor în filologie (2003). A predat la Institutul Teologic Romano-Catolic cursuri de ebraică biblică, teologie sacramentală şi liturgică, ştiinţe biblice. Este conferenţiar universitar la Universitatea Bucureşti, unde predă cursurile: Coranul şi Biblia, Probleme de traducere şi interpretare, Comunităţile creştine din ţările Orientului Mijlociu, Tradiţii textuale (Noul Testament). Din lucrări: Numele divine în Biblie şi în Coran şi traducerea lor în limba română. Studiu lexical, Ed. Polirom, 2004; „Compararea Incomparabilelor – câteva Nume privind atributele divine în scripturile marilor religii monoteiste”, în Caietele Institutului Catolic, nr. 2/2001. Din traduceri: Conciliul Vatican II – Constituţii, Decrete, Declaraţii (în colaborare cu Francisca Băltăceanu), Ed. ARCB, 1990, 1999; A. Scrima, Comentariu la Evanghelia după Ioan, cap. 1–17, tr. din arabă, Ed. Humanitas, 2008; Pierre Claverie, Mic tratat despre întâlnire şi dialog, Ed. Humanitas, 2015; Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urmă: Isus și rădăcinile iudaice ale Euharistiei, tr. din engleză, Ed. Humanitas, 2016; Henri J.M. Nouwen, Fiul risipitor: Povestea unei întoarceri acasă, tr. din engleză, Ed. Humanitas, 2017; Michel Remaud, Creștini în fața lui Israel: Slujitor al lui Dumnezeu, tr. din franceză, Ed. Galaxia Gutenberg, 2018.
Brant Pitre
Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei
Traducere de Monica Broșteanu
Humanitas, 2020 –
volum disponibil din 6 aprilie pe https://www.libhumanitas.ro/
