MUSICA PURITAS DOMINICA (Beethoven, Concert pentru pian, 1, partea a doua)

Dintre primele cunoștințe de la orele de  muzică din clasele V – VIII, mi-au rămas întipărite cele referitoare la structura standard, dacă-i pot zice așa, a simfoniei și a concertului pentru orchestră și instrument; manualul arăta clar pentru concert allegro, andante, allegro; cunoștințe absolut necesare având în vedere că exista obligația participării aproape săptămânal la concertul educativ interpretat la același nivel precum cel de sâmbătă seară. Deși școala nu era cu profil muzical, încă de atunci am remarcat că întotdeauna partea a doua a unui concert e mai altfel; am subliniat acest aspect nu demult cu referire la concertul de vioară de Ceaikovski. Dar și mai straniu e acest lucru în furtuna beethoveniană: concertul numărul 1 pentru pian și orchestră are partea a doua largo ceea ce e apropiat tot de andante, dacă nu chiar o variantă. E suprema transcendență pe care o poate oferi muzica; desigur nu unica; de urmărit în finalul fragmentului dialogul serafic dintre pian și clarinet, încheiat  în suprema simplitate divină. Să audiem o interpretare de înaltă clasă: Vladimir Ashkenazy.

Pentru doritori, dar și pentru a auzi inegalabila izbucnire a pianului în partea a treia,  să-l urmărim integral pe inegalabilul Lang Lang, încă o întruchipare a Creației dincolo de toate mărunțișurile omenești.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *