Agora, Punktul critic

Meditaţie asupra basmului Tinereţe fãrã bãtrâneţe şi viaţã fãrã de moarte

Începutul basmului figureazã un tãrâm al tãcerii, locuit de un împãrat şi o împãrãteasã care nu au copii. Deoarece nu-şi pot gãsi expresia înnoitoare în rosturile comune ale firii, ei apeleazã la „vraci şi filosofi”, ei aflã pânã la urmã de existenţa „unui unchiaş” atoateştiutor care le poate împlini dorinţa. Împãratul şi împãrãteasa întorc spatele prezentului sterp, cãutând soluţia printr-o deplasare regresivã. Împãrãţia coboarã în sat, la obârşie. De ce îşi iau soţii cu ei câţiva boieri mari, oşteni şi slujitori? De cine se tem? Dacã ar merge singuri la unchiaş, ne aratã povestea mai târziu, prin plecarea lui Fãt-Frumos (care-şi împarte averea şi-şi trimite oştenii acasã), ei nu ar mai nimeri drumul înapoi.
Unchiaşul, vocea centrului, îî întâmpinã cu o formulã care cuprinde cele trei dimensiuni ale timpului în salutul de bineţe (trecutul imediat), în întrebare (prezentul cãutãrii) şi în rãspuns (profeţia):
– Bine aţi venit sãnãtoşi; dar ce îmbli, împãrate, sã afli?Dorinţa ce o ai o sã-ţi aducã întristare.
El le atrage atenţia soţilor asupra depãrtãrii care separã a fi – polul plus al fiinţei de a avea – polul minus:
– El o sã fie Fãt-Frumos şi drãgãstos, şi parte n-o sã aveţi de el.
Pentru ca fiul sã vinã pe lume, el trebuie sã îi rãmânã inaccesibil, adicã sã nu intre în posesia de rutinã a nimãnui şi cu atât mai puţin în cea a pãrinţilor. Înainte de a se îmbrãca în contur, infinitul plânge, opunându-se închiderii în strâmtul alternativei şi nu acceptã limitarea decât ca pe o ipotezã a dezmãrginirii: anume vrea sã i se promitã tinereţea fãrã bãtrâneţe şi viaţa fãrã de moarte. Copilul se naşte pentru a da chip şi perpetuare acestui dor care animã efemerul. Ivirea lui Fãt-Frumos îşi alinã familia şi o umple de sens, dar sensul creşte în timp, epuizând posibilitãţile împãrãţiei natale şi de aceea, trebuie sã plece:
„Sunt nevoit sã cutreier toatã lumea pânã voi gãsi fãgãduinţa pentru care m-am nãscut”.
Pentru atingerea acestei ţinte, eroul coboarã, ca şi pãrinţii lui, mai înainte, în cotloanele timpului sau cum spune Noica:
„Feciorul îşi cautã fiinţa; dar aceasta se retrage îndãrãt la pãrinţi, la cei ce i-au dat fiinţa pãmânteascã” .
Vreme de şase sãptãmâni, interval sortit, în cultul morţilor, privegherii şi pomenirii celui dus din astã lume, Fãt-Frumos curãţã veşmintele şi îndepãrteazã rugina de pe armele tatãlui sãu, pânã când le face limpezi ca „oglinda”, iar calul „rãpciugos„” şi plin de bube, asemãnãtor la vedere unui hoit, „se scuturã…şi rãmase întocmai cum îl fãtase mã-sa, un cal gras, trupeş şi cu patru aripi”.
Observãm aici şi o întoarcere la izvorul cuvintelor, la prospeţimea lor dintâi. Eroul ştie cã resurecţia Logosului începe din locul cel mai umil al aparenţei. Toţi caii frumoşi din grajdurile împãrãteşti cad la atingerea feciorului, numai cel „uitat de zile rãmase drept ca lumânarea”. Deşteptat din falsa lui moarte, calul nãzdrãvan se animã şi îl întreabã pe Fãt-Frumos: „Ce porunceşti, stãpâne?”, altfel spus: Ce sens îmi dai pentru a te sluji? Iar pentru cã feciorul îi cere, deci îi conferã, puterea absolutului, calul îşi universalizeazã substanţa, devine imagine a centrului, e punte între vãzut şi nevãzut, atinge pãmântul, zboarã ca o pasãre şi lumineazã ca focul, deţinând astfel toate mijloacele de împlinire a cãutãrii.
În operaţia de dezgropare a sensurilor uitate spre dobândirea vigorii iniţiale, Fãt-Frumos se desprinde de polul plus al prezentului ce defineşte fiinţa din persectiva apartenenţei şi a averii lumeşti. Surd la rugãmintea pãrinţilor, el pãrãseşte împãrãţia imediatului condamnând-o la moarte.
(va urma)

Monica Pillat MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.

Un comentariu

  1. ana-maria carrosio says:
    on 28 ianuarie 2019 at 11:01 am

    Făt Frumos se află într-o căutare continuă. Pentru că el se află într-o perpetuă nemulţumire cu datul, cu prezentul, cu ofertele valabile. Eroul îşi inventează mereu alte posibilităţi, realităţi alternative.
    Lumea în care urmează să se nască nu e bună. Pruncul plînge şi refuză să se nască în lumea reală. Cere să se găsească sau poate să se creeze anume pentru el o lume utopică, aceea a Tinereţii fără bătrîneţe şi a vieţii fără de moarte. Dar în bame, utopiile sînt realizabile şi eroul nostru străbate un drum plin de primejdii, sub protecţia paternă a calului şi ajunge cu bine la destinaţie. Caii prezentaţi nu sînt suficient de buni. Doar calul năzdrăvan este pe măsura aşteptărilor lui. Încălcînd învoiala, el se reîntoarce la starea iniţială în care conştientizeză lipsa şi dorul. Într-un final, nici tărîmul căutat şi mult visat nu mai este bun. Nu se mai mulţumeşte cu tinereţea fără bătrîneţe şi cu viaţa fără de moarte. Vrea să se întoarcă în spaţiul pe care l-a părăsit. Făt Frumos aparţine tuturor locurilor şi, paradoxal, niciunuia, în acelaşi timp.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *