Colosul din Maroussi – un Miller într-o țară a luminii

Mulți dintre noi s-au obișnuit cu un Miller sardonic, un Miller răzvătit asupra sociețății, sistemelor, asupra vieții și asupra propriei ființe, asupra omului în genere.

Un tropic al capriconului mâhnit de un tropic al cancerului, după cum ne spun cele două romane ale sale.

Cu Colosul din Maroussi, lucrurile stau altfel.  Publicat în 1941, Colosul ne spunea povestea unei călătorii în Grecia în 1939-1940, întreruptă de război, fiind obligat să se întoarcă în Stele Unite ale Americii, în orașul său natal, New York, ,, cel mai măreț și cel mai pustiu oraș al lumii.’’ (p.81)

Înmărmutit de frumusețea toposurilor grecești, de oamenii ce trăiesc cu atâtă vervă viața, inclusiv cerșetorii greci îl fascinează, de parcă ar avea un drept de la natură să cerșească.

Având primul contact cu Creta sau Peloponezul, o lumea îmbracată în istorie, cu Argos, Micene și Agamemnon,  Henry Miller reușește să așterne în cele 200 de pagini elemente de misticism secular, creionând într-un panteism o celebrare a vieții, un îndemn la  simplitate și libertate, înconjurate de o cultură profundă și o curiozitate fără margini, o viață dincolo de imaginea searbătă a unei Americi încolțite de consumerism.

La întoarcerea sa la New York, după călătoria sa în Grecia, Henry Miller a început să scrie povestea acestei călătorii. Grecia, scrie el, a fost pentru el o revelație,  mai ales o revelație personală. Forța impresiilor pe care scriitorul le-a strâns în Grecia este evidentă în primele impresii despre Grecia, pe care le-a scris în această călătorie și pe care le-a prezentat prietenului său poetului grec Georges Seferis.

Grecia este, în ochii lui Miller, o țară a lumii. Această lumină, sensibilă chiar și noaptea –  cum peisajul ar fi refuzat să creadă în dispariția zilei – un pământ sacru, unde zeii au luat din nou forma umană pentru a merge printre oameni.

Un pasaj revelator din carte în timpul călătoriei din Grecia:

,,Cunoaștere desăvârșită a lucrurilor importante se datorează realizării celor mărunte, un scurt voiaj este pentru un suflet timid la fel de formidabil ca și unul lung pentru cel măreț. Călătoriile se petrec în interior, iar cele mai pline de primejdii, inutil să spun, au loc fără a te mișca din loc. Dar semnificația călătoriei se poate ofili și muri….. Ceea ce dă o alură fantasmatică vieții este acest mizerabil joc de umbre între macabru și spiritual. Panica și confuzia care cuprind sufletul rătăcitorului este reverberația iadului creat de cei pierduți și blestemați.’’

Prin el, prin subiectivitatea sa exacerbată, cititorul are acces la țară și la locuitorii săi. Miller este un povestitor admirabil care acordă atât de multă importanță mișcărilor, momentelor vii, a descrierilor tumultoase, a oamenilor pe care îi admiră pentru simplitate și îngăduință. Este atât de multă emoție ce copleșește întreaga scenă a scriiturii.

Înclinația lui Miller pentru istorie și arheologie arată că experiența sa în Grecia este în primul rând o experiență spirituală; o viziune asupra lumii, în care trecutul Greciei se împleteșterealitatea sa prezentă, o experiență a întâlnirilor umane, a unui colos ce freamătă dincolo de pana scriitorului.

Foto: Miller în insula Hidra, 1939

Sursă: https://nataliavogeikoff.com/2015/06/01/henry-millers-timeless-greece-through-the-drawings-of-anne-poor/

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *