Omul cu porcii

« Un bărbat din statul Pennsylvania, USA, a fost acuzat pentru violare de domiciliu, consum de alcool în public și expunere indecentă după ce a fost prins bând bere gol printre porcii vecinului său, conform yakimaherald.com. Larry Henry, în vârstă de 64 de ani, le-a spus ofițerilor de poliție din Manor Township că iubește porcii, atunci când a fost găsit de către oamenii legii în adăpostul de animale al vecinului, în data de 26 iunie. Poliția declară că Henry mirosea a alcool și că a recunoscut că a băut un bax de bere în timp ce a stat cu porcii. Oamenii legii au declarat că nu este prima dată când bărbatul încalcă legea proprietății private, acesta fiindu-i interzis accesul în ferma vecinului încă de acum 4 ani când a avut loc un eveniment similar. Bărbatul va fi judecat în instanță în data de 4 august pentru violare de domiciliu, consum de alcool în public și expunere indecentă » (Hotnews, 16 iulie 2015).

Larry Henry, pe numele său adevărat Ilarie Harincea, s-a născut în 1 martie 1951 într-o familie de ţărani bogaţi de lîngă Gura Humorului. Înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun, şi-a uimit de mic profesorii prin întinderea cunoştinţelor sale şi prin inteligenţa lui penetrantă. A studiat Filologia la Iaşi şi, la terminarea facultăţii, a devenit asistent la Catedra de Folclor. A întreţinut o corespondenţă fascinantă cu Ioan Petru Culianu, corespondenţă întreruptă de plecarea lui Culianu în Italia. În 1984, după moartea lui Vasile Lovinescu, pe care îl frecventa cu asiduitate, vizitîndu-l la Fălticeni şi socotindu-l un adevărat maestru spriritual, a suferit o puternică depresie, fiind obligat să renunţe timp de aproape un an de zile la cursurile de la Universitate. A scris cinci cărţi puternic influenţate de metoda lovinesciană de interpretare esoterică a basmelor, cărţi rămase în manuscris la plecarea lui în Statele Unite, petrecută la sfîrşitul anului 1991.

Ajuns în America şi hotărît să meargă pe urmele lui Culianu, Harincea a încercat să obţină un post de profesor la Universitatea din Chicago. Tentativele lui n-au avut succes, iar dezamăgirea produsă de acest eşec pare să fi fost principalul motiv pentru care a început să bea cu metodă, impunîndu-şi un riguros program de autodistrugere, pe care l-a urmat cu surprinzătoare tenacitate în următorii aproape 25 de ani. Tot în această perioadă, fascinaţia lui pentru Povestea porcului a lui Creangă s-a transformat într-o adevărată obsesie. Apartamentul în care locuia a fost transformat într-un adevărat templu dedicat venerării porcilor, în care erau amestecate într-o dezordine copleşitoare istorii ale zootehniei, enciclopedii ale raselor porcine, antologii ale principalelor mituri occidentale despre porci, cîrnaţi din Bavaria, felii straşnice de jamón serrano şi jamon ibérico, curele bărbăteşti din piele de porc, mănuşi din piele de porc, albume de fotografie cu porci din rasele Poland China, Mangaliţa, Meishan şi Jeju Black, precum şi cîteva postere gigantice cu Big Bill, 1157 de kilograme, deţinătorul recordului de cel mai greu porc din lume, stabilit în anul 1933 în statul Tennessee.

Harincea îşi obişnuise tot mai puţinii prieteni cu discursuri lungi, ţinute pe canapeaua lui sfîşiată, avînd mereu alături măcar trei sticle de bere Budweiser. Ele începeau prin a deplînge strania decadenţă de care suferă umanitatea, continuau printr-o critică virulentă a snobismului intelectualilor, desprinşi de sănătoasele obişnuinţe ale omului natural, şi se încheiau printr-un elogiu entuziast al porcilor, socotiţi singurele fiinţe autentice rămase într-o lume atinsă de mistificare şi artificiu, singurele modele demne pentru un adevărat filosof. Aproape de fiecare dată, Harincea simţea nevoia să-l desfiinţeze pe Diogene, socotit vinovat de o falsificare criminală, de introducerea frauduloasă a cîinelui în istoria filosofiei, în locul ce s-ar fi cuvenit să fie al porcului, unicul model veritabil pentru un înţelept dezinhibat. Harincea nu obosea să facă o trecere în revistă completă a marilor oameni ce s-au comportat precum porcii, reuşind să dea astfel opere imposibil de dizlocat din istoria spiritului. În centrul canonului său porcin se aflau Verlaine, Hašek, Henry Miller, Hrabal şi Charles Bukowski. Multă vreme, Harincea l-a păstrat pe listă şi pe Dylan Thomas, pe care îl admira mai ales pentru sfîrşitul său. Însă, în cele din urmă, a decis să-l excludă din canon, socotindu-l vinovat de aceeaşi erezie de care se făcuse vinovat şi Diogene : alesese cîinele în locul porcului….

Cînd a fost arestat de poliţie, Harincea hotărîse că timpul discursurilor a trecut şi trebuia să treacă la fapte. Voia să moară ca un martir al cunoaşterii, voia să sfîrşească în singurul mod demn de un filosof, petrecîndu-şi ultimele zile din viaţă cu porcii…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *