Alfabetul Armenesc – Simbol identitar al unei societăți conștientă de propria-i specificitate lingvistică

În cunoscuta sa carte despre Armenia, The Crossing Place. A Journey Among the Armenians, scrisă la începutul anilor `90, scriitorul de călătorii britanic, Philip Marsden, își începe periplul armean la Veneția, și anume pe mica insula San Lazzaro degli Armeni. Aici îl întâlnește pe părintele Levon Zekiyan, titularul catedrei de Studii Armene din Veneția, pe care îl întreabă ce îi definește cu adevărat pe armeni. Răspunsul acestuia este categoric : scrierea armenească.

Problema limbajului este legată de cea a identității atât individuale, cât și de grup. Benedict Anderson a demonstrat că în Europa secolului al XIX-lea, națiunile mai vechi sau mai noi au pus în centrul preocupărilor lor identitare unificarea și ”naționalizarea” limbii vernaculare. Datorită importanței limbajului în construcția identității naționale, politicile publice privitoare la limbă tind atât la unificarea și standardizarea acesteia cât și la crearea unei specificități naționale în privința limbajului. Sistemul de scriere capătă și el o importanță deosebită în definirea limbii și identității naționale.

Exemplul cel mai îndemână este cel al Turciei moderne fondate în anii `20 deMustafa Kemal Atatürk. Reformele promovate de acesta au presupus nu numai o refondare a societății, ci și a limbii și alfabetului, vechiul alfabet arabo-persan fiind abandonat în favoarea celui latin, la fel și multe cuvinte și expresii care au fost înlocuite cu unele noi de proveniență franceză în multe cazuri. Alte două exemple sunt de dată mai recentă. Primul vine din Muntenegru, unde dezbateri aprinse asupra menținerii alfabetului chirilic au avut loc odată cu desprinderea de Serbia, și al doilea din Kazahstan al cărui președinte, Nursultan Nazarbaev a decretat în 2017, trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin, tranziție care ar trebui să se încheie în 2025 și care are rolul de a ajuta Kazahstanul să se afirme în lumea globală de azi și mai ales de mâine.

Revenind la Armenia, pentru orice călător ajuns pe aceste meleaguri, prezența limbii și a alfabetului în spațiul public este izbitoare. Lăsând la o parte povestea inventării alfabetului armean de către preotul Mesrop Mashtots la începutul secolului al V-lea al erei creștine, mă voi apleca asupra câtorva elemente care fac din alfabetul armean un simbol identitar.

Dominik2

Un punct de referință pentru scrierea armenească îl reprezintă Institutul de Manuscrise Vechi al Armeniei, Mesrop Mashtots, cunoscut sub numele de Matenadaran – institut partner al proiectului nostru „Knowledge Exchange and Academic Cultures in the Humanities: Europe and the Black Sea Region, late 18th-21st Centuries”, muzeu, arhivă și centru de cercetare al vechilor manuscrise armenești și nu numai, situat în Erevan pe bulevardul central Mesrop Mashtots. Inclus pe lista UNESCO în 1997 în programul Memoria Lumii, Matenadaran-ul deține una dintre cele mai bogate colecții de manuscrise medievale și cărți în armeană, dar și în multe alte limbi. Matenadaran este și o atracție turistică care îi așteaptă pe vizitatori cu o statuie gigantică a lui Mesrop Mashtots (http://www.matenadaran.am/?id=127&lng=4).

Bulevardul ce duce la Matenadaran ilustrează printr-o expoziție permanentă încrustrată în ziduri alfabetul armean. Expoziția ”Alfabetul etern” a fost dedicată comemorării celor 100 de ani de la genocidul armean, scrierea armenească proiectând în eternitate dramele poporului armenesc.

Alfabetul armean poate fi admirat nu doar pe zidurile Erevanului, în această expoziție simbol, ci într-o formă mai concretă, într-un muzeu în aer liber, în apropierea orașului Aparan, unde a fost creat în 2005, Parcul Alfabetului, fiecărei litere a alfabetului corespunzându-i un mic monument. Anul 2005 nu a fost o coincidență, ci încercarea făcută de stat de a promova idea celor 1600 de ani de la crearea alfabetului de către Mesrop Mashtots. Festivitățile au inclus concerte, expoziții, publicarea de cărți și crearea acestui parc în apropiere de Aparan.  Parcul alfabetului este văzut și ca o atracție turistică, multe agenții oferind tururi de o zi la Matenadaran și Parcul alfabetului, tururile fiind prezentate sub numele, ”O vizită la Mashtots” sau ”Pe urmele alfabetului armean”, punând astfel scrierea armenească în centrul culturii armene.

Nu doar statul a făcut din scrierea armeană un punct de referință al politicilor sale identitare, ci și biserica armenească. În 2005, cu aceeași ocazie, Catolicosul armean Karekin II declara următoarele: “Grația divină s-a revărsat asupra nației noastre și pământului Armeniei prin remarcabila creație a alfabetului armenesc a cărui apariție o sărbătorim azi.” Adaugând: “Dragi armeni, păstrați literele create de Mashtots în inima voastră căci doar așa patria și sfânta noastră biserică vor fi mereu binecuvântate.“

Interlocutorul lui Marsden, Levon Zekiyan, afirma în lucrările sale că scrierea armenească reprezintă ”soldații” și ”fortăreața” care asigură apărarea Armeniei în fața dispariției sau asimilării nației.  Alfabetul armenesc reprezintă astfel pentru armeni un bastion identitar, poate cel mai important, a cărui prezență în spațiul public ia forme concrete, în piatră, în așa fel încât să poată fie reperat cu ușurință de orice vizitator.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *