Anchetă literară – CINCI CĂRȚI pentru vacanță

Am invitat mai multe personalități ale vieții literare de la noi să ne recomande cinci cărți pentru vacanță. Ne-am bucurat să primim răspunsuri minunate, pentru care mulțumim mult. Imediat mai jos, împărtășim aceste răspunsuri cu dumneavoastră!

Ruxandra Cesereanu – scriitoare:

1.Zenobia de Gellu Naum, întrucât e o carte într-o limbă română rar întâlnită pentru profunzimea și frumusețea ei

2.Alisa în Țara Minunilor de Lewis Carroll, întrucât nu strică să plonjăm în alte lumi din care să învățăm cum sunt lucrurile pe dos!

Mă tem că nu voi recomanda decât cărți dificile ori cel puțin alambicate pentru vacanță.

3.Serile în cătunul de lângă Dikanka de Nikolai Gogol, deși o carte mai degrabă pentru vacanța de iarnă, decât pentru cea de vară.

4.Luiza Textoris de Corin Braga, pentru cine are predispoziție spre visatul continuu (la propriu)

5.Leonid Dimov, cu poemele sale lungi și narative (de tip Schiorul, Lanterna, Liftul și altele).

Ioana Nicolaie – scriitoare

1.O noutate editorialăȘi, deodată, cineva bate la ușă de Etgar Keret

Cum am citit Șapte ani buni, prima carte de Keret tradusă-n românește, și m-am amuzat foarte tare, abia am așteptat acest volum nou. Peste tot felul de întâmplări cotidiene sunt dizolvate mici pastile de înțelepciune, peste banal se suprapune fantasticul, iar umorul nu exclude subiectele cele mai grave.

2.Un clasicCălătoria diletanților de Bulat Okudjava

O  poveste despre un prinț, Miatlev, despre o iubire, despre geografii exotice, despre literatură. Un roman seducător care s-a republicat la Polirom într-o ediție  frumoasă care sper să ajungă la cât mai mulți cititori.

3.Un proiect simpatic  – Băiatul cel nou de Tracy Chevalier

Cum să-l actualizezi până la identificare pe Shakespeare? Reimaginând capodoperele acestuia în context contemporan. Băiatul cel nou transpune Othello într-o școală americană din anii 70. Tensiunile se mută între copii de doisprezece ani, abordarea este cât se poate de bine dozată. Iar finalul e mai mult decât surprinzător.

4.Un volum pentru copiiCei trei măgăruși și cartea fermecată de Gabriel H. Decuble

Cartea este recomandată copiilor de peste opt ani, dar îi va fermeca și pe adulții care vor ajunge la ea. A fost lansată la Bookfest și, fiind scrisă de un cunoscător al literaturii clasice, e doldora de fantezie și de bucurii livrești.

5.O carte provocatoareEi mă consideră făcător de minuni: Viaţa lui Arsenie Boca de Tatiana Niculescu

Investigațiile jurnalistice ale autoarei se dovedesc și-n acest volum mai mult decât exemplare. Cei care vor o abordare obiectivă, documentată, despre cum glisează un om viu în legendă, vor avea de câștigat citind cartea asta.

Marius Chivu – scriitor, critic literar

  1. Camera lui Giovanni de James Baldwin (traducere de Elena Marcu, Editura Black Button Books) – romanul cult gay al scriitorului de culoare James Baldwin (1924-1987), manifest al curajului într-o lume dominată de prejudecăţi, frică şi ruşine; de o mare actualitate, probabil cea mai importantă recuperare literară de la noi din ultimii ani.
  2. Aventura arctică. Viaţa mea în Nordul îngheţat de Peter Freuchen (traducere de Dan Sociu, Editura ART) – fascinanta poveste a vieţii antropologului şi scriitorului Peter Freuchen (1886-1957), care a plecat, în 1910, să exploreze pentru prima dată şi în condiţii extreme Groenlanda, unde a trăit cincisprezece ani, căsătorindu-se cu o inuită, cu care a făcut şi copii etc.
  3. Femei cu bărbaţi de Richard Ford (traducere de Vali Florescu, Editura Vellant) – trei nuvele de dragoste şi trădare, plasate în preria din Montana, pe străzile Parisului şi într-o suburbie din Chicago, în acelaşi stil simplu şi dramatic al scriitorului premiat cu Pulitzer, cel care a dat şi faimosul volum de povestiri Rock Springs (tradus chiar de mine anul trecut).
  4. Ghidul antic al vieţii moderne de Natalie Haynes (traducere de Mihai Moroiu, Editura Baroque Books & Arts) – carte serioasă scrisă cu umor de o clasicistă trecută pe la Cambridge şi BBC, înainte de a face stand-up comedy, cu poveşti din Antichitate despre arte, politică, religie, filozofie, life style şi societate, genul de înţelepciune veche care ne poate fi de folos azi.
  5. Versiunea întîmplărilor de Wisława Szymborska (traducere de Passionaria Stoicescu şi Constantin Geambaşu, Editura Tracus Arte) – o antologie cu poezia pe cît de simplă şi de accesibilă, pe atît de frumoasă şi de profundă, a scriitoarei poloneze Wisława Szymborska (1923-2012), care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1996.

Constantin Piștea – jurnalist cultural:

  1. Povestea noastră de David Eagleman (Humanitas), pentru că este o incursiune extrem de accesibilă oricărui novice în mecanismele magice ale funcţionării creierului. Te face să cauţi explicaţii şi să înţelegi ceva mai mult din ce însemni tu şi din felul în care vezi lumea din jurul tău.
  2. Recomand şi 25 de grame de fericire. Cum îţi poate schimba un pui de arici viaţa de Massimo Vacchetta şi Antonella Tomaselli, (Polirom), care e o poveste adevărată despre pasiune şi dragoste, chit că e legată de ceva ce nu prea discutăm noi zi de zi: despre arici. Cartea asta îţi dă ceva energie, în caz că bateriile îţi sunt pe terminate şi te ajută să vezi niţică speranţă în umanitate.
  3. Şi dacă tot e vorba de recomandări de vacanţă, mă gândesc că unii vor merge la plajă cu copiii, deci n-ar strica o carte pentru toată familia (cum, de altfel, este şi cea despre arici): Destupătorul de Sticle din Ocean de Michelle Cuevas (Editura Vlad şi Cartea cu Genius, 2017). Aş trece cărticica asta la „ceva dulce”, după cum spun uneori copiii: cuvinte puţine, însă cu mesaj, despre compasiune şi empatie. Mai e şi tradusă de Radu Paraschivescu, iar autoarea, care a fost recent în România, a mai scris şi Confesiunile unui prieten imaginar, o altă carte magică, publicată la noi de Editura Arthur.
  4. Pe de altă parte, cred că mulţi l-ar găsi splendid pe israelianul Etgar Keret, care aduce o combinaţie surprinzătoare de umor şi dramă, şi care ştie să distreze, dar şi să-şi spună răspicat punctul de vedere cu privire la istoria culturii în care s-a născut. Keret a fost publicat la noi de Editura Humanitas, cu Şapte ani buni şi cu Şi, deodată, cineva bate la uşă – recomand ambele cărţi şi pentru că includ texte scurte, poate mai uşor de urmărit de cei care sunt cu cochilia după ei.
  5. Îmi dau seama că nu am recomandat pe nimeni „de la noi”, aşa că mă grăbesc să-l menţionez pe Ioan T. Morar, cu Şapte ani în Provence (Polirom) – un scriitor norocos să poată scrie într-un loc dumnezeiesc. Sunt poveşti, locuri şi oameni sub un cer albastru incredibil, lucruri pe care Ioan T. Morar le oferă cititorilor săi ca pe un cadou. Merită, zic, ceva zăbavă, şi cartea sa, şi celelalte menţionate. Timp să fie şi, mai ales, putinţă de relaxare.

Ana Barton – scriitoare:

Cărți pentru vacanță? Hm… Să vă spun pățanie. Avea fata mea vreo șase ani și învățase să citească. Nu citea cărți, dar silabisea tot ce prindea. Am plecat la 2 Mai, în vacanță. Tatăl ei s-a apucat de Complexul lui Portnoy de Philip Roth, eu de Totem și tabu de Freud. Și, într-o zi, soțul meu își rătăcește cartea. Stăteam într-o casă mare, avea și-o curte mare, iar noi, libertate să ne mișcăm pe unde vrem. Și numai ce-o auzim pe fata noastră: „Tati, cauți Complexul lui Portnoy?“ Ne-am lămurit repede că nu citise decât titlul de pe copertă, dar o cam băgaserăm pe mânecă, ce să zic. Nu știu alții cum sunt, însă eu nu cred în cărți de vacanță. Drept care, fără ca acesta să fie un top, iată ce propun pentru vara asta (întâi doamnele, apoi, domnii):

  1. Spulberatic de Anca Vieru, Editura Polirom – un roman scris atât de bine și cu o poveste atât de verosimilă, încât te îndrăgostești pe loc de cartea asta și mai vrei ceva de aceeași autoare. Perfect, apucă-te de Felii de lămâie, tot Polirom, proză scurtă.
  2. Țara mea suspendată de Anca Mizumschi, Editura Herg Benet – o carte necesară într-un moment în care ne simțim prea des frânți și înfrânți; o carte cu locuri de pus capul și odihnit inima.
  3. Două mături stau de vorbă de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas – pentru ironia unică a autorului și pentru perspectiva lui atât de altfel asupra tarelor și moalelor societății ăsteia.
  4. Dragă inimă de Vasi Rădulescu, Editura Bookzone – povestiri de întoarcere, întoarcerea la simplitatea care ne reașază în noi, dar și față de ceilalți.
  5. Șapte ani buni de Etgar Keret, Editura Humanitas – povestiri cu un umor uluitor, autentic, inedit, scrise într-un stil care ar trebui să-i poarte numele. Și poate că într-o zi i-l va purta. Keret, o revelație.
  6. Negustorul de pipe de Paul Gabor, Editura Herg Benet – o colecție de miniaturi    surprinzătoare, un dans al cititorului cu sine însuși, sincer și sălbatic, când nu îl vede nimeni.

P.S.: Știu, sunt șase, nu cinci, iertăciune. S-ar putea totuși să mai fac.  🙂

Cristina Hermeziu – scriitoare, jurnalist cultural

  1. Tatiana Tibuleac, Grădina de sticlăO poveste despre o fetiță sticlăreasă. Luată de la orfelinat de o rusoaică, Lastocika adună sticle și le spală de toate spurcăciunile într-o curte a miracolelor din Chișinău, unde rusa și română își dispută cele mai amarnice povești de viață. O scriitură eliptică și aprigă, un stil colorat și viziuni de o poezie intensă, ca lumina pe un perete murdar, desfăcută în curcubeu când trece printr-un ciob de sticlă. Puternic.
  2. Cătălin Pavel, ChihlimbarNeserioasa biografie a compozitorului renascentist Josquin de Prés, dacă ar fi ajuns prin Dobrogea. Cară după el partituri și iubiri nestinse. Haz stilistic, erudiție spumoasă și o remarcabilă inteligență emoțională de a coborî la nivelul sufletesc al puștilor, neputincioși în fața lumii complicate a adulților. Jubilatoriu.
  3. Razvan Petrescu, MandarinaVecine directe cu noi, lumile infinite din câteva proze scurte și geniul de ventriloc al autorului: te identifici automat cu fetița cu chibrituri, cu un informator, cu băiețelul care vizitează împreună cu părinții, pentru prima dată, Parisul și suburbiile lui. Autentic.
  4. Mihai Radu, ExtraconjugalO carte despre cine are în căsnicie (în profesie, în iubire, în trădare) baterii mai puternice. O poveste despre tortura urbană de cuplu, istorisită de foarte aproape de nimicurile zilnice. Spovedania unui bărbat, varianta „lui”, neagră și nonșalantă, frustă și poetică, despre neputința de a (te) ierta, în cuplu. Remarcabil.
  5. Mircea Cărtărescu, Un om care scrieJurnalul unui scriitor care face din sine un personaj megaloman și umil, din scris – cel mai spectaculos thriller psihologic și din creația literară – cea mai intimă poveste de iubire. Abisal.

Daniela Rațiu – scriitor, jurnalist

  1. Lista mea de cărți propunere de vară ar fi: pe primul loc, fără dubii, pe orice fel de listă, este Guzel Iahina cu romanul Zuleiha deschide ochii. Romanul este revelația literaturii ruse, un debut fulminant în 2015, tradus și lansat anul acesta și în România, publicat de editura Humanitas. La Timișoara a fost lansat la Bookfest în prezentarea lui Daniel Vighi, cuvintele lui m-au convins că este o carte care nu se ratează. Am achiziționat-o și de cum am citit prima frază de deschidere, și pe tot parcursul ei, ai sentimentul că această lume există undeva, că personajele trăiesc și mor în fața ta. Vizuală, profundă, devoratoare.
  2. Pentru cei care nu au apucat să citească Scrisorar de Mihail Șîșkin, publicată, în traducerea Antoanetei Olteanu, de Editura Curtea Veche în 2012, este romanul care, la fel ca Zuleiha deschide ochii, nu se ratează. Romanul a fost distins cu prestigiosul premiu Marea Carte, cel mai important premiu al literaturii ruse contemporane. Este un roman de o frumusețe copleșitoare, tulburător. Aș recomanda, de asemenea, pentru fanii lui Șîșkin, interviul pe care l-am realizat la Timișoara, cu ocazia venirii domniei sale la Festivalul Internațional de Zmeie, unde nu doar a susținut o conferință moderată de Cristian Pătrășconiu, dar a și înălțat zmeie pe cerul Timișoarei. http://www.lapunkt.ro/2018/06/marea-literatura-rusa-nu-a-reusit-sa-salveze-poporul-rus-de-gulag/
  3. Pe lista mea de cărți nu poate lipsi poezia. Fără dubii, Insectarul Coman de Dan Coman, Editura Charmides, 2017. ”Insectarul Coman” e cartea perfectă de poezie. Te tulbură, de contrariază, te proiectează în realitatea poetică a autorului. E un fel de masculinitate nostalgică acolo, un fel de poeticitate a trăitului de parcă ai căpăta o privire nouă asupra lucrurilor. http://www.lapunkt.ro/2018/05/insectarul-coman-8-min/
  4. Poezia trebuie aprofundată. Și aș recomanda și Petronela Rotar cu O să mă știi de undeva, editura Herg Benet, 2016, sau Efectul pervers, 2016, aceeași editură. O poezie puternică, carnală, minunată în toată cruzimea ei aparentă.
  5. Cred că reconstituirea trecutului este esențială, aș recomanda romanul Spulberatic, Anca Vieru, editura Polirom, 2018, colecția EgoProză. Autoarea se joacă cu două registre, prezent și trecut, un pretext de a reconstitui o lume pierdută. Care ar fi sensul acestor reconstituiri? Oarecum terapeutic, chiar dacă nostalgic, dar mai ales reparator.

Dana Pîrvan – scriitoare, jurnalist cultural:

Lecturi răcoritoare – Dacă aș fi întrebată, nu aș putea să spun dacă îmi place mai mult să citesc iarna, cu un foc trosnind în preajmă, sau vara, lenevind la umbră. Îmi rămâne să aleg doar cărțile ce ar putea să se asorteze mai ușor fie cu băuturile calde, fie cu cele reci. Cu cele reci, de data asta.

  1. O limonadă s-ar așeza de minune alături de cel care va citi volumul Tata, eu glumesc serios! (Polirom, 2018), un volum în care Robert Șerban stă de vorbă cu fiul său de doar 7 ani, Tudor. Oriunde deschizi cartea, e imposibil să nu zâmbești, surprins de candoarea și prospețimea cu care mintea unui copil vede altfel situații de viață pe care noi, adulții, le receptăm prin lentila automatismelor păguboase.
  2. De citit pe o punte sau măcar într-un hamac, eventual cu un cocteil exotic la îndemână, ar fi Quimera lui Paul Țanicui (Humanitas 2015), roman în care autorul se dovedește a fi unul dintre cei mai fermecători și poznași înventatori de lumi și de stări din literatura română. Carte de atmosferă, fără vârstă, Quimera oferă voluptatea poveștii, a aventurii, a stărilor de spirit, a imprevizibilului, a salturilor fantastice și a personajelor pitorești.
  3. O băutură tonică ar prinde bine când te apuci să citești cartea Cristinei Andrei – Matriarhat (Nemira, 2018). 8 femei, 8 povești, 8 vieți. Nu e o carte feministă, ci doar una aspru-realistă, autoarea declarând într-un interviu: „Femeile astea din Matriahat îşi doresc o lume în care să nu fie privite şi tratate doar ca obiecte ale dorinţei, ale dominaţiei, ale posesiunii, ci ca parteneri. Nu-şi doresc să stăpânească, ci să fie incluse. Iar intenţia asta grăbită, nerăbdătoare, le face adesea să aleagă metode nepotrivite, la fel de greşite ca acelea ale bărbaţilor”.
  4. Un pahar cu ceva spumă deasupra ar merge lângă volumul lui Iulian Ciocan – Dama de cupă (Polirom 2018),  unde efervescența umorului face ca absurdul eternei tranziții basarabene să devină și mai vizibil.
  5. Și, de câte ori am vrea să fim în altă parte, am putea deschide Șapte ani în Provence, a lui Ioan T. Morar (Polirom 2018), unde ne așteaptă fascinante povești cu oameni, locuri și stări transpuse în pagină cu multă iscusință. Un sprijin de nădejde al imaginației ar putea fi un vin chiar din Provence. Sau un pastis, dacă vă plac ierburile aromatice.

Florina Pîrjol – scriitoare, jurnalist cultural:

Cărți de vacanță – să zicem că aș pleca două săptămâni la munte, fără telefon și wi-fi. Sincer, mi-ar fi greu să iau doar cinci cărți în rucsac, dar, în fine, mă cenzurez și iau doar cinci. Iată-le (nu într-o ordine ierarhică):

  1. Cristina Andrei, Matriarhat, Editura Nemira, Colecția n’autor, 2018. Pentru că e un volum excelent calibrat, și excelent scris: opt povestiri despre opt femei (diferite), surprinse în momente tragice sau fericite, în intimitate sau pe scena publică, femei ca noi, în fond. Înzestrată cu o scriitură mobilă, matură, vie, Cristina Andrei dovedește încă o dată, după debutul din 2014, cu romanul Abonatul nu poate fi contactat, că e una din vocile puternice ale prozei românești actuale.
  2. James R. Doty, În atelierul de magie, Editura Lifestyle Publishing, 2018. Povestea (de viață) a unui neurochirurg american căruia antrenamentul mental deprins în copilărie, într-un magazin de obiecte de magie, cu ajutorul unei femei complet necunoscute, Linda, îi schimbă complet destinul. Antrenament mental înseamnă: meditație, controlul respirației, vizualizarea succesului. Lucruri banale de dezvoltare personală și neuroplasticitate, veți zice. Dar, topite în filmul vieții lui Doty, chiar par… magice!
  3. Lewis Carroll, Sylvie și Bruno (cu ilustrații de Harry Furniss), Editura Polirom, Colecția Junior, 2018. În traducerea splendidă a Veronicăi D. Niculescu, romanul lui Carroll prezintă aventurile bizare (a se citi: incredibile) ale fraților Sylvie și Bruno în Țara Basmelor, undeva între vis și realitate, la marginea minții, acolo unde se nasc marile povești. Pentru copii și adulți, deopotrivă.
  4. Florin Bican, Tropice tâmpe, Editura Arthur, 2017. Chiar dacă a apărut în noiembrie anul trecut, cartea lui Florin Bican e de citit și recitit. Aventurile spectaculoase, spumoase și grozav de amuzante ale exploratorului Stanley, plecat într-o misiune teribilă – să salveze jungla de pericolul betonului – merită cu prisosință câteva ore (câteva zile?) din vacanța voastră! O puteți împărți cu copilul, dacă e suficient de mare (din categoria young teens, cum se zice acum).
  5. Elena Ferrante, Iubire amară, Editura Pandora M, 2018. Romanul de debut al Elenei Ferrante – pentru cei care sunt deja fani ai autoarei – este o poveste despre emoții și relații complicate, despre mame și fiice, dar și despre etern sondatul psihic feminin, pe care Ferrante reușește să-l descrie și să-l disece, cu suprinzător de multă precizie și cu o cruzime atent disimulată în spatele unei scriituri care a devenit deja un brand.

Cătălin Pavel – scriitor, publicist

1.Orbirea, Elias Canetti. Cartea unui umanist mizantrop, insuficient cunoscut (îl știau buchiniștii: Îți dau Scanetti… Premiu Nobel…). Umorul lui este simultan irezistibil și discret. În plus, știe ce se întîmplă în mintea omului – ce se poate cere mai mult de la un scriitor? O carte lungă, ceea ce este cea mai importantă a doua calitate la o carte excelentă.  Unul din puținii mari scriitori pentru care viața e frumoasă.

  1. Lumea văzută de Garp, John Irving. O proză cinematografică, mai disciplinată deși mai puțin autentică decît, să zicem, Rayuela sau Toba de tinichea. Romanul e bine construit, și anume prea bine. Îl pun pe lista de vacanță tocmai pentru că la Irving se vede tehnica epicului, lucru care nu e ideal, dar care e interesant pentru cititorul curios să vadă și cum se face literatura.
  2. 3. 20.000 leghe sub mări, Jules Verne. Sau altă carte pe care ați citit-o în copilărie și în confortul suprem al căreia vă puteți întoarce. De data asta n-o să vă puteți împiedica să vă gîndiți din cînd în cînd la naționalism și la antropologie. Dar important e să coborîți în uriașa promisiune, care nici nu cere să se împlinească, pe care o fac cărțile la vîrsta aia.
  3. Viețile celor doisprezece cezari, Suetonius. Sănătoasă și nutritivă, dar cu jumări și gogoși și fără nici un fel de vinovăție post-ospăț. O istorie grotescă, fluorescentă, dar o poartă posibilă spre istoria mare, la rîndul ei lucrul cel mai interesant care se poate citi.
  4. 5. Roșu ucigaș, Jeroen Brouwers. O carte tragică. Subțire – o terapie țintită. Nici o vacanță nu e completă fără cîteva cărți tragice. Astea fac uneori mai mult pentru tine decît o întreagă bibliotecă feel-good.

Camelia Cavadia – scriitoare, jurnalist cultural:

  1. Uciderea comandorului –  Haruki MurakamiPentru unii a devenit o modă să-l citească pe Murakami, alţii spun că nu e literatură ceea ce scrie el, dar eu iubesc fiecare carte a lui şi sper să poată scrie cât mai mult. Mă bucur de forma lui fizică de invidiat pentru că ştiu că dacă e sănătos, va continua să scrie. S-a născut pentru asta. „Uciderea comandorului” este un roman de dimensiuni ample (la fel ca „1Q84”), iar scriitorul și-a anunțat încă de la început dorința de a scrie o „poveste multistratificată și profundă”: „Un roman de asemenea dimensiuni se plasează exact la capătul opus față de social media ca Twitter și Facebook, unde cuvintele sunt vândute la bucată. Faptul că trăim vremuri când scurte remarci sunt înghițite cât ai clipi din ochi m-a făcut să-mi doresc să scriu o poveste lungă, pe care cititorii să nu o poată lăsa din mână, odată ce au început să o citească.” Şi exact asta se întâmplă încă de la prima pagină a cărţii „Uciderea comandorului”, când te simţi pur şi simplu absorbit înăuntrul ei. Reîntâlnirea cu stilul atât de simplu de a scrie al autorului, dar atât de fascinat în acelaşi timp a fost ca reîntâlnirea cu un vechi şi foarte drag prieten. „Uciderea comandorului” spune povestea unui pictor de 36 de ani, care se mută într-o casă izolată, în vârf de munte, iar tot ce se întâmplă de aici încolo e ca şi când s-ar deschide o cutie din care poate ieşi orice. Personaje misterioase, poveşti cu dimensiuni fantastice, simbolice. Cartea e un labirint în care ştii că odată intrat te confrunţi cu teama că nu vei mai găsi drumul de întoarcere, dar şi cu plăcerea de a te lăsa purtat într-o lume de o stranietate copleşitoare. Apariția unui personaj misterios, care își dorește un portret și descoperirea unui tablou cu scene inspirate din opera lui Mozart, „Don Giovanni”, proiectează viața pictorului pe o orbită fantastică. Chinuit de un devastator sentiment al pierderii (soției și inspirației), protagonistul romanului va trece printr-un adevărat travaliu, dar  va (re)descoperi puterea de a crede – într-o altă persoană, dar și în el însuși.
  2. Iubire amară – Elena Ferrante Editura Pandora M – parte a grupului editorial Trei Aceasta este prima carte a scriitoarei şi după ce am citit tetralogia care a făcut-o celebră în întreaga lume, am fost curioasă să văd cât de mult a evoluat stilul ei pe parcursul timpului. Am descoperit o Ferrante la fel de fermecătoare, ba încă şi mai potrivită gusturilor mele, căci această carte mi-a lăsat un puternic sentiment de autentic, făcându-mă să trăiesc înăuntrul ei în orele în care am citit-o. Mi-a plăcut şi latura uşor detectivistă a cărţii, combinată cu frumuseţea stilului prin care reuşeşte să construiască relaţii umane atât de credibile.
  3. Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina, Editura HumanitasRecunosc, am cumpărat această carte influenţată de Evgheni Vodolazkin (a cărui carte, Laur, este una dintre preferatele mele) care a spus despre Zuleiha deschide ochii că „este cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. O carte foarte puternică, care aduce un suflu nou în literatura rusă.” Cartea lui Guel Iahina este grea, plină de dramatism, o cumplită aventură a supravieţuirii, pe care o trăieşti cu tot sufletul alături de personaje. Îţi rupe inima de multe ori, dar ţi-o coase la loc de fiecare dată când slăbiciunea şi forţa par să fie câteodată atât de aproape una de cealaltă. E uluitor cât de multă cruzime întâlneşti în carte, dar şi cât demultă tandreţe, iar acesta este lucrul care mi-a plăcut probabil cel mai mult.
  4. Păpuşa  – Ismail Kadare Editura Humanitas Sunt o mare iubitoare a cărţilor lui Ismail Kadare și pot spune că datorită lui am descoperit Albania, cu toate poveștile ei arhaice, pierdute în negura timpului, cu personajele sale adesea fantomatice, atemporale, dar și o Albanie comunistă, acoperită de tiranie. „Păpușa” e nimeni alta decât mama lui Kadare, o femeie de o fragilitate aparte, despre care ai impresia că se poate sparge în orice clipă în mii de cioburi porțelanate. Gjirokastra, orașul nașterii autorului, ales ca loc de desfășurare a poveștii, devine și el în economia cărții un personaj în sine, greu de menținut în limitele unui spațiu georgrafic. Aici, într-una dintre casele orașului, va intra ca noră Păpușa la doar șaptesprezece ani.
  5. Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani şi ¼. – Hendrik Groen  Editura Arthur, colecția Musai Nu am terminat această carte – încă citesc la ea – , dar îmi place foarte mult personajul creat de Hendrik Groen. Mi-a amintit de Un bărbat pe nume Ove, a lui Fredrik Backman, chiar dacă cei doi bătrânei sunt foarte diferiți. Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani şi ¼ este povestea unui bătrânel de 83 de ani, care locuiește într-un cămin din Amsterdam, dar care, în mod paradoxal, nu poate să sufere bătrânii.

Eli Bădică – jurnalist cultural, editor:

Post-Bookfest, e un soi de mini-tortură să te așezi, să faci o listă de cărți și să alegi apoi (doar) cinci dintre ele pe care să le recomanzi pentru vacanță. Nu de alta, dar adevărul e că, realist vorbind, sunt zeci de volume foarte faine la ora aceasta pe piața editorială, iar toate merită să fie citite – în concedii, în weekenduri sau când vreți dumneavoastră. Totuși, ca să respect „tema” dată, am cernut dintre acestea, în ordinea importanței – adică ce mi se pare că ar trebui citit urgentissim. Nu sunt chiar lecturi de vacanță – în sensul că nu-s facile, doar de petrecut timpul –, dar sunt fabuloase (și necesare, aș adăuga).

Încep lista cu inegalabilul Hemon. Aleksandar Hemon. Cu cel mai recent volum tradus la noi, de Anca Dumitrescu, și apărut la Black Button Books: Cartea vieților mele. E prima sa carte de non-ficțiune, despre familie, identitate, granițe, căutări, umanitate etc., un volum scris excelent, cu o inteligență care te complexează constant.

După el, trebuie să urmeze cel mai cunoscut dansator din toate timpurile, Vaslav Nijinski, și al său Jurnal necenzurat. O carte legendară, tradusă pentru prima dată în limba română, de Raluca Rădulescu, și publicată în colecția Yorick, coordonată de Monica Andronescu la Editura Nemira. Crud, obsesiv, violent, Nijinski se dezlănțuie în toată splendoarea sa. E dificil să-l urmărești, pe alocuri, e greu de suportat suferința care transpare din rândurile sale, dar sunt atât de splendide caietele sale, încât nu-l poți rata.

Iar dacă vorbim de duritate (și compasiune, și tandrețe, și cruzime ș.a.m.d.), proza Tatianei Țîbuleac nu poate fi ocolită. După Vara în care mama a avut ochii verzi, o poezie de carte, scriitoarea basarabeană revine cu un alt roman halucinant de bun: Grădina de sticlă (colecția Rotonda, coordonată de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier). E singura carte de ficțiune pe care am decis să o păstrez printre aceste recomandări – asta trebuie să vă spună ceva mai mult decât aș putea-o face eu în câteva cuvinte.

Închei scurta listă cu Dicționar de idei primite de-a gata, de Gustave Flaubert, tradusă de Irina Mavrodin, cu ilustrații de Mircea Pop și layout design de Anna Grozavu, apărută la Editura Art, o reeditare musai de avut în bibliotecă, căci arată absolut minunat, și de răsfoit, măcar, din când în când, și cu Povești de seară pentru fete rebele, vol. al II-lea, de Elena Favili, Francesca Cavallo, volum tradus de Justina Bandol și publicat de Editura Litera, o nouă serie de 100 de povestiri despre femeile extraordinare din istorie, viețile și contribuțiile lor

P.S.: Nu mă pot abține să nu vă recomand, în fugă, și cărțile apărute în cea mai nouă colecție de literatură română contemporană din țară, n’autor, pe care am bucuria să o coordonez la Editura Nemira. Până acum, au apărut Matriarhat, de Cristina Andrei, Anotimpuri care nu se repetă, de Ion Pleșa, și Territoria, de Oleg Garaz. Luna aceasta și la începutul lui iulie vor apărea, la timp pentru vacanțe, și Alternativă la fuga în Egipt, de Gabriel Gafița, Un cal într-o mare de lebede, de Raluca Nagy, și Povestiri din garaj, de Goran Mrakić.

Lia Faur – scriitoare:

Am câteva recomandări pentru cei care își încep vacanța în mașină. La starea de libertate ce ar trebui să însoțească o vacanță, audiobook-ul Intimitate de Hanif Kureishi (Editura Humanitas), în lectura lui Marius Manole, poate fi de două ori cel mai potrivit. O dată, romanul este despre puterea de a alege libertatea, cu riscul de a rămâne în afara legilor stabilite de societate. Depind oamenii unii de ceilalți? Este dragostea o piață liberă în care alegi doar ceea ce-ți place? Împlinire, autoexprimare și creativitate sau datoria față de urmași, autodisciplina pentru a fi un om de succes, sacrificiul pe altarul familiei? Al doilea motiv este vocea care spune povestea. Gravă, interogativă, afectată, expresivă, vocea lui Marius Manole.

Nu trebuie să fii vreun literat sau poet ca să asculți  Levantul  lui Mircea Cărtărescu (Editura Humanitas). E suficient să te lași sedus de o lume exotică de personaje, nume de plante, de locuri, să-ți placă poveștile din vechime, de aici și aiurea. Volumul este un impresionant joc intertextual ce merită ascultat în interpretarea autorului. „Of, Zinaido, nici nu știi/ Ce aș vrea papucii tăi a fi”.

Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie de Simona Popescu (Editura Cartea Românească) îți vorbește direct, chiar imperativ, cititorule, ascultătorule, sau cine vrei tu să fii. Te va convinge că limbajul poetic nu e deloc depășit în epoca noastră, ba dimpotrivă. Poezia nu s-a sfârșit. Dacă ești din categoria celor care citesc fără să înțeleagă nimic dintr-un poem, aici e altceva, e un bildungspoem, o prozopoezie, o călătorie în lumea lunaticilor. „Te țin curelele? Dezarticulează-te!” (La ce e bună poezia?)

Oricând aș recomanda Zenobia de Gellu Naum și aș numi-o „cartea tăcerilor”, „cartea scoaterii la mal”, „cartea mișcărilor tectonice”, „cartea iubirii desăvârșite” etc., dar vocea lui Gellu Naum interpretându-și poemele, e neprețuită. Vârsta semnului: „…câteva din frumoasele mele poheme…”, Editura „Casa Radio”, seamănă cu o desfășurare de  scurtmetraje pe un ton autoironic. Scriitorul rupe rutina unei înregistrări radio și o îmbină cu firescul întâmplărilor zilnice. E o superbie experiența în sine, de a te supune poeziei cu boxele la maximum. Versurile sonore lasă urme: „E necesar să ținem seama de tot ce am rostit numai în treacăt în lunga noastră viață.” (Un loc acolo)

Trandafirul negru, poeme rostite la Radio de Ștefan Aug. Doinaș, este o carte și un audiobook, deopotrivă. Pe lângă vocea elegantă și masculină a poetului care pare a retrăi în timpul lecturii emoția scrierii primului poem, ediția îngrijită de Marius Chivu are ilustrații de Tudor Banuș. Vă puteți imagina un album de artă însoțit de explicații în versuri. Sau o carte de poeme inteligent și sensibil ilustrată. O combinație fericită care dublează mesajul poetic. „Ca mlaștinile ne-am umplut de soare/ și de întunecime, rând pe rând.” (Lene)

Marcel Tolcea – scriitor, profesor universitar, publicist

Îmi place să cred că există cel puțin 5 categorii de „vacanțieri”, așa că îmi iau precauția să specific și cui aș recomanda cărțile cu pricina:

  1. Pentru cei care visează să fie globe trotteri: Elena Stanciu și Cosmin Bumbuț, Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, Humanitas, 2017. Pentru că autorii au decis să renunțe la a locui undeva într-un loc și fie acasă în lumea largă de văzut și de iubit cu scrisul și fotografia: România perifericilor, Cuba, Grecia, Turcia.
  2. Pentru iubitorii de road-novels: Dan Alexe, Pantere parfumate, Polirom, 2017. Fiindcă Dan Alexe știe să topească într-un scenariu hollywoodian periplul său jurnalistic din Rusia și Caucaz, printre dictatori nebuni, teroriști și partide de sex. (O partidă mereu la putere!)
  3. Pentru cei care mai cred în reveria islamică: Michel Houllebecq, Supunere, Humanitas, 2016. Fiindcă o asemenea distopie se citește mult mai ușor decât 1984 sau Minunata lume nouă. Și nu ne vom programa o vacanță în Franța în 2022.
  4. Pentru rafinații cu umor: Călin Andrei-Mihăilescu, Afka, Tracus Arte, 2018. Fiindcă, după ce conchizi că linia Mircea Horia Simionescu, Luca Pițu, Șerban Foarță continuă flamboiant, nu mai știi cât e pe bune, cât e patafizică.
  5. Pentru sadicii absenți de la Mondialul de fotbal din Rusia: Peter Handke, Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri, Fiindcă, poate, ar înțelege mai bine nevrozele sportivilor, dar și ar savura o crimă cu sânge criogenat, nu doar rece.

Bogdan Crețu: scriitor, critic literar:

De regulă, planurile mele de citit și de scris pentru vacanțe sunt măcar isterice, dacă nu de-a dreptul paranoice: îmi propun să îmi răscumpăr toate vinovățiile de peste an și să înfulec și să recuperez tot ce nu am putut duce la capăt. De regulă, în vacanțe recitesc. Merg la sigur, mă pierd în clasici. Am avut verile cu Tolstoi & Dostoievski, verile cu Proust, verile cu Thomas Mann, verile cu Faulkner, am avut vara trecută cu Joyce. Pe Sadoveanu l-am recitit masiv iarna. Dar a fi caraghios să recomand clasici. Fiecare își așază într-un mod specific relația cu ei. Prin urmare, dacă e să vă recomand ceva, e să citiți literatură română contemporană. Cea mai solidă colecție de proză contemporană o găsiți la editura Polirom. Aici a apărut de curând, reeditat, romanul de debut al lui Cristian Fulaș, Fâșii de rușine. Este, după mine, cel mai bun scriitor apărut în ultimii ani. O colecție bună de proză coordonează Andreea Răsuceanu la editura Humanitas. Nu o ocoliți! Abia a apărut, la o editură ambițioasă, Hyperliteratura, noul roman al lui Radu Aldulescu, Rezidenți în Casa Visurilor. Aldulescu este unul dintre cei mai puternici și personali prozatori apăruți după 1990, orice roman al lui e de neratat. Cărți de poezie căutați la Casa de editură Max Blecher, fără nici un rateu: tot ce a apare acolo e de foarte bună calitate. Împătimiților de critică și istorie literară le recomand editurile Tracus Arte și Editura Muzeului Literaturii din București. Pe scurt, îndemnul meu e simplu: citiți literatura română contemporană, de la scriitorii clasicizați, la cei tineri și foarte tineri. Vă va vindeca de scepticism.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *