Interviu cu Dr. Noemi Marin profesor de retorică și discurs politic la Florida Atlantic University, Statele Unite. Interviu luat de Dr. Anca Șincan
Anca Șincan (A.Ș.): Prima întrebare a acestor interviuri încearcă să conecteze specialistul în studii românești din vest cu publicul cultural din România. Cine este deci Noemi Marin?
Noemi Marin (N.M.): O scurtă plimbare biografică: Doctorat în retorică de la University of Maryland, College Park. Profesor la Florida Atlantic University, specialitate retorică și discurs politic în Europa de Est înainte și după 1989. Autor și editor de volume publicate în ultimele două decenii în Statele Unite, între care After the Fall,Peter Lang, 2007; trei colecții în seria Advances in the History of Rhetoric,focalizate pe discursul comunist și de tranziție în context internațional; numeroase articole și capitole în cărți de cercetare în domeniu; peste 130 de prezentări selectate la cele mai importante conferințe și convenții în domeniul retoricii și argumentării (National Communication Association; Rhetoric Society of America; Modern Language Association; International Society for the Study of Rhetoric; Association for the Study of East European and Eurasian Studies; International Society for the Study of Argumentation; European Conferences on Argumentation; etc). Director al Institutului de Pace la Florida Atlantic University (2007-2012); și Director (funcție de Decan) al Școlii de Comunicare și Studii Media la aceeași instituție (2011-2014), Editor al revistei academice Journal of Literacy and Technologydin 2005. Dintre premiile academice primite, două dragi mie: Premiul de Cercetare la Florida Atlantic University 2009; și Premiul Prezidențial de Leadership, 2010, premiu consemnat în Cartea de Aur a Universității datorat activității mele în legătură cu vizita lui Dalai Lama la FAU, în Februarie 2010. Vreau să menționez și activitățile pe care le conduc în funcția curentă de Președinte a Asociației de Studii Românești din America (RSAA), Asociație afiliată atât la Modern Language Association cât și la Society for Romanian Studies, cu care colaborăm anul acesta cu cinci paneluri și un eveniment vizionare/discuție despre filmul românesc în context american. Iar pentru cititorii de limba română adaug două volume de poezii, Apa Timpului(1995) și mult mai recent, Aerul Depărtării, Editura Tritonic, volum lansat la Gaudeamus in Noiembrie 2017.
A.Ș.: Te-ai specializat în acea gri perioadă de trecere dintr-un regim totalitar într-unul quasi democratic. Care au fost poverile moștenite de România post 1989 din România comunistă ce au făcut tranziția atât de dificilă?
N.M.: De peste 25 de ani studiez această problemă, din perspectiva retoricii comuniste și a tranziției discursului public în spațiul deliberativ al societății democratice. În ultima colecție din seria Advances in the History of Rhetoric, Rhetorics of 1989: Rhetorical Archaeologies of Political Transitions (Routledge, 2015) co-editată cu Cezar Ornatowski (San Diego State U.) am adus în atenție studiile retorice internaționale despre anno mirabili 1989, (ca să îl citez pe Papa Ioan Paul II) an care a schimbat retorica mondială (cum am spus într-un dialog cu Simona Preda publicat în 2017). Pentru România anului 1989 tranziția politică are, cred, câteva din cele mai dramatice repercursiuni retorice: trecerea de la un discurs public autoritar comunist, cu specificitatea respectivă, la un discurs public intern și internațional în care [a] retorica română cu toate nuanțele prezent, trecut, [b] retorica comunistă și/sau propaganda impusă sau indusă de către regim precum și [c] retorica europeană cu argumentele publice necesare unei uniuni în primul rând economice, împreună creaza un loc retoric unic, care trebuie să rămână în atenția cercetătorilor de argument public, de strategii discursive, de drept, științe politice și/sau studii istorice din întreaga lume. Din perspectiva retorică a Romaniei anului 1989 despre care am scris în cartea editata de Vladimir Tismaneanu cu Bogdan Iacob, la Central European University Press, The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History (2012) retorica naționalistă are consecințe pentru construcția argumentării civice în care publicul și discursul public (nu doar cel oferit de politicieni și/sau sfera civică) trebuie să se întâlnească pentru a se putea crea strategii deliberative comune necesare în orice retorică democratică. Cred însă că este mare nevoie de a se studia strategiile de discurs deliberativ, argumentativ și persuasiv în complexitatea lor mai ales în discursul de tranziție.
A.Ș.: Există în viața multor universitari persoane cu rol de mentor care și-au pus amprenta pe formarea lor ca intelectuali. În cazul tău se poate vorbi de astfel de oameni providențiali?
N.M.: Mentori sau persoane care mi-au influențat traiectoria academică au fost mulți. Vreau însă să menționez trei mentori definitorii: școala românească din care provin (sunt absolventă a Facultăților de Limbi Germanice, secția engleză-spaniolă, Universitatea București); familia mea; și, da, studenții mei de prin toată lumea. De la acești trei mega-mentori(având în vedere că îi consider mentori sistematici, mai mult decât persoane fizice în sine) am învățat cum să învăț, am învățat care sunt întrebările esențiale pentru a se crea persuasiv-ul public, politic, cultural, și/sau personal; am înțeles că orice context public trebuie analizat cu rigoare și (atât cât se poate) cu obiectivitate; și am convingerea că succesul meu în viața academică americană se datorează în parte contribuțiilor voluntare și/sau involuntare ale acestor trei contexte intelectuale. Și pentru că probabil cititorii s-ar putea să dorească un răspuns care să cuprindă nume ale unor persoane care m-au inspirat în cariera mea: Vladimir Tismăneanu (U of Maryland, College Park), Robert N. Gaines (University of Alabama); Raymie McKerrow (Ohio University); Mark Kramer (Harvard University) și, da, într-adevar, His Holiness the 14th Dalai Lama of Tibet.
A.Ș.: Suntem la 100 de ani de la formarea statului modern. Cum vede Noemi Marin România centenară?
N.M.:Dintr-un unghi retoric, Romania 100 reprezintă tot un gen de retorică de tranziție, în sens mult mai amplu însă datorită contextului istoric. Confluențele discursului public al trecutului, nevoia de a reintroduce în memoria publică problematica identității naționale în specificitatea pe care o sărbătorim cât și spațiile publice ale argumentelor politice în care retoricadin istorie cât și retorica despreistorie se adună, se confruntă, și câteodată, se îmbină. Romania la 100 de ani, acest moment istoric, adună retoricile publicului român în spațiul strategic al unității naționale. Moment important politic și cultural, moment important retoric.
A.Ș.: Ce urmează în cariera ta academică?
N.M.: Ca și până acum, cărți, proiecte, cursuri, participări academice. Continuitate. Voi dezvolta alte două cursuri la nivel de studiu doctorat/masterat despre retorici est-europene în comunism și în imediata tranziție post-comunistă. Am în lucru un tratat de retorică comunistă care propune o taxonomie a argumentului public specific spațiului ocupat de discursul politic creând astfel o bază de studiu academic pentru noile generații interesate. O nouă carte de poeme, pentru a închide ciclul poemelor legate de identitate și emigrare. Și nu în ultimul rând, noi proiecte pentru promovarea muzicii corale românesti prin Fundația Marin Constantin pe care o conduc.
* [1] 45 pentru 45 este o serie de interviuri care vor apărea de-a lungul anului 2018 în LaPunkt. Anul 2018 marchează o dublă aniversare pentru Societatea de Studii Românești care celebrează 100 de ani de la nașterea statului roman modern și 45 de ani de când a fost creată Societatea de către un grup de studenți profesori și emigranți români.
Această serie de interviuri va prezenta 45 de specialiști, tineri și consacrați, care lucrează în universități, în centre și în institute de cercetare din occident și care au consacrat activitatea lor academică domeniului studiilor românești. Aceste conversații vor permite unei audiențe românești largi nu doar să descopere elemente de biografie personală și itinerariile de cercetare ale acestor specialiști, ci și să pătrundă în raționamentele unor decizii de viață care i-au condus către specializarea în studiile românești. Interviurile vor arăta cum profesori influenți, întâlniri întâmplătoare, vizite din tinerețe, legături familiale, emigrația și alte atâtea motive au contribuit la decizia lor de a-și îndrepta atenția către România.
Aceasta este o nouă generație de specialiști în studiile românești, cea de după Războiul Rece, care gravitează în jurul Societății de Studii Românești și rolului acesteia de a face cunoscute studiile românești în lumea academică occidentală.
Dr. Anca Șincan este cercetător la Institutul de Cercetări Socio Umane “Gheorghe Șincai” al Academiei Române și cercetător postdoctoral al University College Cork, Irlanda. Specializată în istorie recentă are un doctorat de la Universitatea Central Europeană din Budapest ape tema relației dintre biserică și stat în perioada comunistă. Are stagii de pregătire academică și cercetare la Universitatea din Oxford, Institutul de Istorie Europeană din Mainz, Universitatea din Padova, Colegiul Noua Europă din București și Woodrow Wilson Center din Washington DC. Anca Șincan a publicat și conferențiat pe teme legate de memoria trecutului recent, crearea canonului istoriografic național, relația dintre stat și biserică în perioada comunistă, metode de cercetare și impactul deschiderii arhivelor pentru studiul istoriei recente.
