Karl Marx la bicentenar: lupta de clasă şi crima de stat. despre un bilanţ ideologic

În spiritul unei salutare concordii occidentale, bicentenarul naşterii lui Karl Marx va fi ocazia de a dezveli statui, ( oferite cu generozitate umanistă de regimul totalitar chinez), pregătind, astfel, colocviile dedicate examinării posterităţii celui care rămâne, pentru atâţia dintre progresiştii de astăzi, Prometeul ce a oferit omenirii eliberarea din cătuşele sclaviei şi ale ignoranţei.

Din acest elegant tablou de familie, ceea ce lipseşte este evocarea posterităţii ideilor marxiste însele: dincolo de editorialele encomiastice publicate în “ New York Times” se află realitatea, documentabilă, a imperiului global peste care astrul marxist a strălucit în secolul XX. Dincolo de rafinamentul analizelor de istoria ideilor se plasează impactul criminal al marxismului. Iată ceea ce aceste onorabil conclav de înţelepţi alege să ignore, reafirmând, cu tenacitate, divorţul dintre marxism şi experienţa totalitară comunistă.

Linia de apărare pe care se situează aceşti atleţi ai cinismului ideologic are un contur familiar, căci ea trimite la reacţia celor care, în anii de după prăbuşirea URSS, nu au încetat să evoce puterea de iradiere a ipotezei comuniste. Bicentenarul Marx este prilejul de a acredita umanismul marxismului. Marx este, aşa cum ni se explică din aceste noi amvoane ale gândirii unice,un filosof al cărui profil de respectabilitate nu are nimic în comun cu crimele socialismului real. Marxismul rămâne, în această lectură pe cale de a deveni dominantă, un reper intelectual eliberat de orice responsabilitate istorică. Între Marx şi regimurile revendicându-se de la el orice semn de continuitate este absent. Inocenţa lui Marx este reafirmată, împotriva curentelor “ reacţionare “ şi “ conservatoare”.

Ideea şi crima

Însă marxismul este, înainte de toate, o reţetă de schimbare revoluţionară a lumii ,de vreme ce scopul acţiunii lui Marx a fost acela de a oferi un ghid de remodelare al universului.Ţinta sa nu a fost doar să analizeze capitalismul, ci şi să demonstreze, ştiinţific, inevitabilitatea prăbuşirii sale. Obiectivul paginilor sale nu a fost,niciodată, unul tern- academic: intelectual revoluţionar în tradiţie iacobină, Marx a privit ideile ca pe materia primă din care se va croi alt viitor.Rândurile lui Leszek Kolakowski dedicate acestei pasiuni prometeice a lui Marx merită recitite de cei care, la bicentenar, îl separă pe Marx de domeniul acţiunii politice concrete. Ideologia marxistă este temelia raţionalismului sanguinar pe care îl practică regimurile comuniste. “Manifestul Partidului Comunist” nu este o inocentă dizertaţie academică, ci un tratat despre logica confruntăriii politice.

În marxism, ca filosofie a societăţii şi discurs asupra puterii, se află nucleul liberticid şi totalitar pe care îl va dezvolta marxism- leninismul.Marxismul oferă, o dată cu consacrarea luptei de clasă ca motor al istoriei,o legitimare a barbariei. Ambiţia marxismului este dublă: de a identifica inamicul, dar şi de a invita la lichidarea lui. Retorica “ Manifestului” este retorica pe care o vor îmbrăţişă totalitarismele comuniste: un amestec, teribil, de încredere absolută în idei şi de dispreţ pentru omul concret. Marxismul stabileşte un mecanism implacabil al determinismului, din care nici o fiinţă umană nu se poate salva. Logica marxismului politic este logica lui Procust, în toată splendoarea ei dialectică.

Comuniştii, aşa cum se ivesc ei din paginile “Manifestului”, sunt locuiţi de amoralitatea revoluţionară, obsedaţi de aplicarea schemelor unui viitor perfect. Rahmetov al lui Cernîşevki, Neceaev sau Lenin ies din acest domeniu marxist al ideilor. Ştiinţificitatea acţionează spre a suspenda morala şi a elimina compasiunea. Politica marxistă este, încă de la “Manifest”, una a exterminării. Ea refuză compromisul, în numele apelului la raţiunea istoriei.

Proletariatul invocat în “Manifest” este o entitate mitică, venerată cu intensitatea mistică. Clasa muncitoare care va învinge nu este comunitatea de oameni concreţi. Intelectualul revoluţionar vorbeşte şi decide în numele ei, la fel cum, peste decenii, partidul totalitar va fi unica ei voce. “Manifestul” marxist eliberează în universul ideilor puterea urii. Lupta este purtată până la lichidarea clasei condamnate de istorie.

Lupta de clasă, ca temelie a violenţei asumate de statul însuşi, este moştenirea pe care “Manifestul” o lasă regimurilor care se revendică de la marxism. Adaptabilitatea comunismului este explicabilă prin potenţialul său de a mobiliza instinctele umane criminale prin apelul la raţiunea istoriei. Violenţa,cruzimea, deposedarea, jaful, toate devin, o dată cu acceptarea Ideii, acţiuni legitime din unghi moral şi politic. Marxismul este o teologie a resentimentului, în centrul căreia se află himera lumii perfect epurate de duşmani / exploatator.

Lupta de clasă din “Manifestul Partidului Comunist” este spectrul ce bântuie secolul XX. Drumul pe care îl deschide Marx prin textele sale duce spre Lenin, Stalin, Castro, Mao sau Pol- Pot. Aceştia sunt autenticii moştenitori ai Ideii pe care marxismul o îmbracă în armura ştiinţificităţiii . Utopia se serveşte de stat ca de un instrument criminal, în tentativa de a extermina tot ceea ce nu se încadrează în perimetrul umanităţii ideale.

Marxismul s-a vrut a fi o filosofie a rupturii prometeice, iar totalitarismele din veacul trecut sunt imaginea, terifiantă, a istoriei în marş către viitor. Din promisiunea emancipării s-au hrănit sclavia şi barbaria. La bicentenarul naşterii lui Marx, bilanţul tiraniilor marxizante este bilanţul propriei sale ambiţii cosmogonice. Filosofia politică marxistă are în faţă oglinda aşezată de istoria insăşi, spre a–şi putea contempla chipul de Meduză.

Un comentariu

  1. Dușan Crstici says:

    Extraordinară analiză a adevăratului tablou ce dezvăluie soarta nefericită a zecilor de milioane de victime, căzute pe altarul crimelor ideologice etatizate. Un text atât de clar, cu un ritm ce-ți taie suflarea(cred ca efectiv, am stat în apnee pînă la final, apnee urmata de un profund oftat amar si admirativ, deopotrivă), atât de echilibrat,prin știința unică a folosirii neologismelor si a figurilor de stil, este un dar deosebit de prețios pentru toți nonstangistii. Stiu ca nu există oficial acest termen, ca de exemplu, nonbeligeranții, dar acești oameni(minoritari), sunt prezenți , din fericire, printre noi. Porta Nigra, Porta Nigra a Augustei Treverorum,funesta-ti culoare a fost cu adevărat, de rău augur! Cu deosebit respect și considerație, Dușan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *