Agora, Punktul critic

Vinurile timpului în poemele lui Ion Pillat

În multe poeme cuprinse în volumele: Visări păgâne (1910-1912), Amăgiri (1914-1916), Grădina între ziduri (1916-1918), Ţărm pierdut (1927-1941), Scutul Minervei (1933), Balcic (1929-1939), Împlinire (1939-1940), se constatã cã cititorul e invitat “să deguste” vinul mitologiilor eline şi romane, să se lase pătruns de umbrele, ecourile şi reverberaţiile unor locuri ca Balcicul, de pildă, răscruce culturală greco-latină şi tracică. Personaje antice ca Eros, Pan, Minerva, Dionysos, Apollo, nimfe şi fauni, care asociazã frenezia muzicii cu voluptatea băuturii şi a iubirii, dar şi vestigii ale civilizaţiilor de demult ca: amfore, urne, sarcofage, păstrătoare ale absenţei, sunt invocate de poet în procesul de filtrare al propriilor trăiri, decantate prin lectură şi contemplaţie. Vinul vechi ce leagă prezentul de trecut e totodată simbolic înrudit cu apele mării care înghit fără încetare ţărmurile. Versul Pe noi ne-mbată numai Timpul (“Unei amfore”), devine astfel semnificativ pentru percepţia pillatiană asupra extazului resimţit de efemer.
“Calendarul viei”, ciclu mai puţin livresc, din volumul Limpezimi (1923-1927), propune o suită de tablouri, variante ale aceluiaşi peisaj, animat de zvonurile, culorile, atingerile, miresmele, gusturile şi îndeletnicirile poetului, specifice fiecăreia dintre cele 12 luni ale anului. Artistul se plimbă pe jos sau călare, îi arată cititorului via de la Izvorani, Valea Mare, moara, Argeşul, se opreşte la han pentru “ocaua cu vin”, “bea soare”, se lasă cuprins de amintiri şi îl invocă pe Robinson Crusoe, eroul iubit al copilăriei sale; iarna se refugiază în bibliotecă, regăsindu-şi stări de suflet şi afinităţi elective cu Anton Pann, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri.
Poet al viţei, cum singur se numeşte, Ion Pillat închină vinul vechi pentru Horaţiu, Virgil şi Francis Jammes (“Undrea”). În ultimul poem, “Ghenar”, mustul trăirilor e lăsat să se decanteze în vin clar, din suflet pentru ca la sfârşit să se poată preschimba în vers limpede. Asocierea procesului de vinificaţie cu alchimia poetică în cuprinsul căreia viaţa se distilează în artă, e revelatoare în acest sens.
Alte poeme din volumele Casa Amintirii (1906-1910), Caietul verde (1927-1936), Versuri regăsite (1927-1941), Umbra timpului (1934-1939), Cumpănă dreaptă (1941-1944), Pe Argeş în sus (1918-1923), stau sub semnul emblematic al toamnei, anotimp simbolic asociat cu recolta de impresii şi simţăminte a unei vieţi întregi dar şi cu imaginea iubitei ca fruct după care tânjeşte poetul. Spaţiul deschis al viei îşi află contraponderea în spaţiul închis al cămării şi al cramei, unde se păstrează comoara fantasmagorică a roadelor culese. Artistul bea din Cotnarul amintirii, (“În cramă”), îndemnându-şi cititorul să deguste din licoarea versurilor sale. Amfora cedează locul ulciorului iar dansul căluşarilor şi băutura vrăjită dau exuberanţă trăirii, până când, sub lucrarea timpului aducător de moarte, vinul amar al iubirii alterate otrăveşte treptat însufleţirea cu care poetul percepe clipa.
Ion Pillat sfârşeşte prin a interioriza peisajele şi locurile iubite ale copilăriei, transformându-le în aşezări lăuntrice. Vârful dealului, lunca Argeşului, via de la Izvorani, Râul Doamnei, odăile bunicilor de la Florica se umplu de umbre şi ecouri iar vinul, asemeni madlenei proustiene, trezeşte la viaţă prin gust comorile pierdute ale vremurilor de altădată. Treptat, casa bătrânească, priveliştile şi vestigiile rămase devin locuri de popas ale Divinităţii care, coborând, le preschimbă în rai. Vinul cuminecător sfinţeşte toate ungherele trăirii, tămăduind sufletul poetului de dorul celor trecute.

Monica Pillat MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.

Un comentariu

  1. Dușan Crstici says:
    on 8 februarie 2018 at 3:53 pm

    Am citit randurile dumneavoastră cu pioșenie. O minunată lecție de literatura română, ce ne-a fost furată, prin programa școlară proletcultistă, ulterior fals patriotică. Îmi amintesc mereu de cuvintele profesorului Ioan Stanomir,”In 1945, anul dispariției sale, România lui Ion Pillat se pregătea să moara”. Adevărul tragic al acestei geniale afirmații reprezintă chintesența pierderilor ce păreau irecuperabile , până in decembrie 1989. Generozitatea talentului dumneavoastră, ne îndrumă spre renaștere națională, fapt pentru care nu găsesc suficiente cuvinte de mulțumire. Cu deosebit respect, Dușan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *