(film) Нелюбовь

S-a întîmplat, pur și și simplu, s-a întîmplat să citesc (de fapt mai mult: să descopăr pe cont propriu) un mare scriitor zilele acestea și, în prima carte a acestuia de care m-am bucurat (”Am ceva să-ți spun” – autor Hanif Kureishi) am dat peste un pasaj care poate sta drept o cheie privilegiată de lectură pentru un film pe care s-a întâmplat, pur și simplu s-a întîmplat să îl văd tot în aceste zile.

Pasajul din cartea la care am făcut mai înainte trimitere e foarte scurt. Acesta este:

”IUBIM SAU NE ÎMBOLNĂVIM”

(e o replică spusă într-un cerc al psihanaliștilor din Marea Britanie – unii dintre ei pledînd, cu ironie desigur și ca o mare provocare, inclusiv pentru ”vindecarea persoanelor care NU sunt bolnave”….)

Filmul despre care spuneam că l-am văzut, fără să planific o asemenea suprapunere, se cheamă Нелюбовь.  Tradus în engleză: ”Loveless”. NEIUBIRE, adică. Atenție: NE – Iubire, ca și cum aceasta, iubirea e mai mult decît o dispariție, e o negație.

E un film despre care s-a discutat mult anul trecut (e și laureat cu Premiul Juriului la Cannes) și este regizat de unul dintre starurile recente ale cinematografiei din Rusia, Andrey Zvyagintsev (să nu ocoliți, în caz că aveți ocazia să vedeți, ”Leviathan”, filmul din 2014 al aceluiași regizor).  Și e, dar mai ales nu e despre Rusia.

loveless

Dacă ar fi să fiu ușor ironic, aș spune că, în ceea ce are miezos acest film, el este despre Rusia pentru că există mulți oameni care insistă că e despre Rusia, în mod fundamental. Sau, cu alte cuvinte, așa cum puteți ușor descoperi pe net – că e despre ”drama actuală din Rusia”.

Dar, dincolo de această formulă – care e destul de fixistă – ”NeIubirea” lui  Andrey Zvyagintsev nu e, în mod aparte, despre Rusia pentru că poate fi despre orice altă țară, despre ce se poate, sufletește, întâmpla în spații și decupaje afective, cu oamenii puțin scăpătați la prima generație, într-o lume care are ritmul trepidant al celei cu care suntem bine de tot contemporani.

Cînd e vorba despre Rusia, mai precis despre ceea ce ne vine de acolo sub formă de cultură, mă surpind, tot mai mult de la o vreme, că încerc să caut urme a ceea ce, vag dpdv analitic, dar semnificativ în alte registre, se cheamă ”sufletul rus”. Ei bine, privind către acest film prin această ”lentilă” pe care mă încăpățânez să o folosesc tot mai des (și știu bine în sinea mea de ce o fac…), nu mi se pare că ar fi din cale-afară de ”rusesc”. NeIubirea din acest film – care provoacă alienare, violență și chiar mai mult decît atît, la limită tragedie – trece ce o graniță sau de alta.

Nu e un film despre o națiune sau despre un loc anume. E despre noi. Foarte adânc, foarte tușant, foarte tăios despre ”iubim sau ne îmbolnăvim”…

(Cristian PĂTRĂȘCONIU)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *