Pe jos, în tine însuți

Sunt un cititor constant al cărților care apar în colecția ”Hexagon” / Cartea de călătorie. De altfel, tipul acesta de literatură – care nu e nici pe departe ”de consum”, dar care nu este nici unul din cale-afară de sofisticat – mă atrage de cînd mă știu. Pe de o parte, a propos de legătură afectivă cu acest tip de literatură, e și ceva afinitate la mijloc – a fost, în viața mea, un moment, două luni de fapt, cînd am făcut un drum foarte lung (din Timișoara pînă în Siberia, dincolo de lacul Baikal) și acesta este de neuitat pentru mine. Pe de altă parte, e cu siguranță la mijloc în această pasiunea literară de nișă și un fel de trăi, prin procură, ceea ce este foarte probabil că nu voi ajunge niciodată să trăiesc în mod nemijlocit. Altfel spus – e și curiozitatea de a cunoaște – la mîna a doua, prin intermediari – locuri, în multe feluri, foarte îndepărtate de mediile în care umblăm. Acestea sînt, desigur, valabile și  pentru cazul cărții despre care voi nota cîteva idei mai jos. Dar nu este numai atît.

La Pe jos în Himalaya sunt și trei detalii care îmi plac în mod aparte la această carte: o reîntoarcere, o limită și o mare pildă de înțelepciune. Foarte pe scurt despre fiecare dintre ele.

În ultima treime a cărții, călătorul privilegiat – una și aceeași persoană cu autorul ei, Lewison Wood – are un teribil accident. ”Teribil”, în sensul francez al acestui cuvînt; este ceva înfiorător ceea ce i se întîmplă. De altfel, Lewison Wood este, urmare a acestui accident, nevoit să abandoneze, pentru o vreme, planul inițial cu care plecase la drum și să revină în țara sa natală, Anglia, pentru operație și refacere. Stă ”pe tușă” un timp semnificativ. Și apoi revine – și asta îmi place foarte mult. Cum își acceptă acest obstacol major pe care i-l scoate în viață accidentul din care este cu adevărat cu mare norocos că reușește să scape cu viață și cum revine pe drumul care părea să fi fost frînt de acele momente dramatice.

pe jos in himalaya

Faptul de a se sustrage în cele din urmă unui infern personal – mă refer la revenirea după accidentul mai înainte invocat – echivalează pentru (între altele) fostul soldat din trupele de elită britanice care a fost Lewison Wood cu depășirea unei limite. El revine la locul accidentului – pentru a contempla urmele a ceea ce s-a întâmplat cu el și pentru a ”vizualiza” ceea ce s-ar fi putut întîmpla – și merge mai departe. Își încheie călătoria, una dintre cele posibile. Și aici, la finele ei, apare, în lectura mea, încă o dată ideea de limită – și, de asemenea, îmi place foarte mult cum pune problema ei. Lewison Wood cutreieră în această călătorie făcută din două bucăți o lume mare și dură. Din afară privind acest excurs, drumul suprem, poate, pe care ar fi putut să îl facă ar fi fost unul la capătul căruia să urce în vîrful cel mai înalt din Himalaya, să ajungă în ”top of the top”. Nu face așa ceva. Știe că acceptînd această limită, după toată călătoria sa, își depășise deja multe limite. Și, cum spuneam, asta îmi place, o dată în plus, foarte mult.

Nu în ultimul rînd, despre pildă! Lewison Wood este britanic, deci european, deci occidental. La orientali există un fel de pildă care poate fi rezumată în formula aceasta: drumul tău ești tu, de fapt. Tu, alegînd să mergi pe un drum sau pe altul, îți ești ținta – și aceasta, îmi vine să spun, este cu atît mai valabil pentru drumurile lungi. Care nu sînt, în mod esențial, drumuri lungi în sens fizic (deși, da, ele sunt sau pot fi considerate și așa! – dar sunt lungi, adînci de fapt, în sens interior. În acest sens, sper că nu mai pare o excentricitate de ce am ales asemenea titlul pentru aceată tabletă dedicată cărții lui Levison Wood.

Iată cine este omul care face această carte – dar mai ales călătoria a cărei poveste o spune această carte: Levison Wood este explorator, scriitor, jurnalist şi fotograf. Fost militar, a făcut parte dintr-un regiment de paraşutişti care a luptat în Afganistan în 2008. Ca jurnalist, a transmis ştiri din zone de conflict, a relatat evenimente politice importante şi a făcut reportaje în numeroase ţări. Materialele lui au fost preluate de Channel 4, BBC, National GeographicDiscovery Channel Magazine şi CNN. Este cofondatorul companiei Secret Compass, care organizează expediţii în cele mai îndepărtate zone de pe cinci continente. A călătorit în peste 80 de ţări din toată lumea şi este membru al Royal Geographical Society şi Explorers Club. Cînd nu este în deplasare, locuieşte la Londra. De acelaşi autor, la Editura Polirom, a apărut Pe jos de-a lungul Nilului (2015).

Aventura (mai mult decît) himalayană a lui Lewison Wood s-a convertit, la finalul ei, în această carte, dar nu numai. Dacă veți căuta pe net cu oarecare atenție, sînt convins că veți da – cum am făcut și eu – peste mai multe zeci de minute de imagini și video care marchează această neobișnuită expediție. Channel 4, de altfel, a și difuzat o serie de documentare despre această călătorie realizate chiar de Lewison Wood. 12 minute, ca un aperitiv pentru doritori:

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *