1
Am fost prezent la duel în calitate de secundant al prinţului Miatlev. Prinţul se duela cu un ofiţer din cavaleria de gardă, un om arţăgos şi uşuratic. N o să povestesc acum ce anume i a îndemnat să pună mîna pe pistoale ; o s o fac la timpul potrivit. În orice caz, motivul era o nimica toată, dar şi duelurile îşi pierduseră de mult faima şi nu mai erau la modă, aşa că tot ceea ce se petrecea semăna cu un joc şi nu putea să nu ţi stîrnească zîmbetul.
Guardul cavalerist se umfla în pene şi se uita atît de ameninţător, încît – pentru o clipă – m am înfiorat la gîndul că pistoalele sînt încărcate şi acest cocoş se apucă să tragă de adevăratelea. Amîndouă pistoalele însă au bubuit spre cerul de toamnă şi duelul a luat sfîrşit. Adversarii şi au întins mîna. Cavaleristul privea la fel de ameninţător, iar prinţul încerca să zîmbească, strîmbîndu şi buzele, în timp ce faţa i se făcuse stacojie.
Biblioteca Polirom
Seria Esențial
Bulat Okudjava
Călătoria diletanților
Traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu
Venise vremea de plecare. În acel loc pustiu, oricît de izolat ar fi fost el, puteau totuşi să apară oameni străini şi, cum aceştia se ames¬tecă întotdeauna unde nu le fierbe oala, întîlnirea cu ei nu făgăduia nimic bun.
În acea dimineaţă tîrzie de octombrie domnea o linişte înduioşă¬toare. Duelul care tocmai se încheiase părea o simplă fantezie.
Ne am aşezat, vizitiul a dat bice cailor şi caleaşca a pornit încet, fără zgomot, prin iarba îngălbenită.
