Apoi ne-am bătut tare capul, laolaltă, ca să putem alege până la urmă cinci reguli principale. Şi-apoi, ca să nu le lăsăm doar pe ele, am mai pus încă cinci, secundare. Şi-acum eu, când alţii abia fac câte o literă, le desenez cât pot de frumos pe curat. (…)
Reguli principale:
1. Copiii nu strigă în clasă.
2. În clasă nu se ia nimeni la bătaie.
3. E interzis să rupi caietele şi manualele.
4. În clasă se vorbeşte politicos.
5. Nimeni, în afară de doamna învăţătoare, nu poate da pedepse.
Reguli secundare:
1. Nu e bine să ne urâm unii pe alţii.
2. Nu trebuie să ne spunem nebune.
3. Nu e voie să furăm nimic. Nici mâncare.
4. E interzis să ne facem singure rău.
5. Ne ferim cât mai mult de copiii mari.
Şi-acum sunt gata, ce reguli frumoase! Crucişa mă aplaudă şi eu mă simt cea mai norocoasă tutuană. La fiecare rând am folosit altă culoare, şi-am pus punct şi-am scris şi cu cifre. Poate de-aia ţopăie Crucişa, o să ne dea de exemplu, râde ea, că şi eu te-am ajutat un pic, nu? Şi-i răspund că da, că doar ea e un fel de prietenă. Deşi aici, la Şcoala Specială, aproape nimeni nu se poate împrieteni.
