Inteligența asimetrică (I): Chomski vs. Google

După ce ne-am lămurit cum stăm cu inteligența semantică (rațională), cu inteligența afectivă (emoțională), cu inteligența socială … acum ne clătinăm sub adierea unei noi întrebări: cât de importantă este inteligența de roi: swarm intelligence? 

Nu este doar o adiere, de fapt sunt fronturi tumultoase de întrebări și interpretări care vin dinspre două teatre de operații: unul reprezentat de cercetarea biologică, medicală, iar celălalt fiind alcătuit de laboratoarele în care s-a ajuns, în ultimii ani, la stadiul aplicațiilor practice ale inteligenței artificiale, AI – Artificial Intelligence. Și, odată cu furtuna, vin și baladele eroice ale cavalerilor apocalipsei, ce vestesc tot mai largi și mai adânci cataclisme: culturale, sociale, etice, axiologice, euristice, gnoseologice, ontologice, poate … karmice. Teodiceea însăși caută haine noi.

Mai probabil nu este nimic nou sub soare. Noutăți în înțelegerea noastră, totuși, parcă ar fi. Apele se mișcă acum repede. Din fluviul masiv de știri, am extras câteva, pe care apoi le vom interpreta în corelație:

• Steven Horng, de la Beth Israel Deaconess Hospital din Boston, afirmă că poate obține de la sistemul informatic al spitalului o predicție privind iminența morții unui pacient în următoarele 30 zile cu o acuratețe de peste 96%. Modelul informatic, din familia AI, se bazează acum (2015) pe datele culese de la peste 250000 de pacienți din ultimii 30 ani și învață continuu, integrând informațiile de la pacienții care continuă să fie tratați și, în final, să moară sub monitorizarea spitalului.
• Simon Rosenfeld, de la National Cancer Institute din SUA identifică cercetarea și modelarea oncologică drept un nod de intersecție critică între dinamica sistemelor neliniare și inteligența de roi.
• Multe dintre binefacerile și dramele finalului de secol XX și începutului de secol XXI își trag seva din învățăturile lui Milton Friedman și ale școlii lui de economie din Chicago. Milton Friedman a predicat iar emulii lui au aplicat principiul că un model economic e validat de acuratețea predicțiilor pe care le oferă, indiferent de cât de lipsite de sens sunt ipotezele pe care se bazează, pentru că „a avea sens” nu e un criteriu relevant științific. Neoliberalismul l-a repus pe val pe Milton Friedman și i-a mâzgălit un monoclu vetust lui John Maynard Keynes, mentorul politicilor care au dus la depășirea Marii Crize interbelice și au adus prosperitatea postbelică; nu numai lui Keynes cel care credea că motorul care scoate economia din râpă este cererea agregată, dar și lui Keynes cel cu preocuparea sa desuetă pentru modele bazate pe explicații, pe integrarea subiectivității, a motivației oamenilor care sunt (sau se crede că ar fi), de fapt, agenții economici. Explicații și subiectivități la care von Mises și Hayek erau încă sensibili, ceea ce i-a și lăsat pe aceștia fără loc în vagonul Chicago Boys aflat în turneu mondial, din Chile până în Europa de Est.
• William Roper, directorul Strategic Capabilities Office din cadrul Pentagon-ului, a anunțat în septembrie 2016 că s-a depășit faza proiectării pentru mini-dronele Perdix, de mărimea unei sticle de suc, care vor opera ca un roi după ce vor fi lansate din bateriile de artificii (flares), baterii aflate deja de mulți ani în dotarea standard a avioanleor și elicopterelor militare pentru a contracara rachetele inamice ghidate în infraroșu. În octombrie 2016, rușii de la Rostec anunță, fără să facă dovada, crearea unei arme capabile să distrugă de la distanță întreaga dotare electronică a mini-dronelor din roiurile Perdix. Rușii afirmaseră, deja, că pentru avioanele de luptă de generația a 6-a, cu protototip planificat în 2025, intenționează să folosească tehnologie AI de tip roi pentru formațiuni de avioane în care un singur aparat este pilotat de un om (de la bord sau de la distanță) iar celelalte aparate susțin în roi misiunea prin recunoaștere, diversiune și utilizare de armament, după caz. Prezența omului la bord va fi limitată la minim pentru a permite manevre cu factor de sarcină mare, escapade în spațiul sub-orbital, unde radiația cosmică are niveluri periculoase, precum și folosirea de arme bazate pe impulsuri electromagnetice intense, inclusiv în domeniul microundelor, care nu pot fi lansate din apropierea pilotului uman fără să-i pună viața în pericol. (Filmul The Matrix a avut premiera în 1999 – în secolul trecut, cum s-ar zice).
• În septembrie 2016, autoritățile chineze au făcut încă un pas în direcția generalizării unui sistem de punctaj social universal (social credit score), introdus de peste un an în testare cu justificarea că este o replică locală la sistemul american FICO. Oficialii chinezi au indicat acum unele consecințe pe care orice cetățean le poate suferi dacă are un punctaj scăzut (în urma unor penalizări – datorate, de pildă, întârzierii la plata unei rate sau exprimării pe internet a unor opinii defavorabile guvernului): nu va mai fi eligibil pentru funcții publice, nu va mai avea acces la sisteme de securitate socială, va fi verificat mai exigent de vameși, nu va mai avea acces la poziții de conducere în sectorul alimentar și farmaceutic, nu va mai putea cumpăra bilet la vagon de dormit, nu va mai avea acces la hoteluri de lux, nu-și va mai putea înscrie copiii la școli private performante.

Pentru a corela informațiile de mai sus, vom porni de la o intervenție a lui Noam Chomski la un simpozion dedicat AI, numit Brains, Minds, and Machines și găzduit de Massachusetts Institute of Techonology în 2011. Întrebat de Steven Pinker, cunoscutul psiholog și lingvist, profesor la Universitatea Harvard, ce părere are despre succesul modelelor probabilistice instruite cu metode statistice, Noam Chomsky a răspuns:

„ (…) există multă cercetare care încearcă să aplice analiză statistică sofisticată, știți bine – bayesiană și așa mai departe, fără nicio preocupare pentru structura reală a limbajului. Din câte știu, așa se obține doar un succes într-o accepțiune foarte neobișuită a termenului de succes. Este o noțiune de succes care s-a dezvoltat în știința cognitivă compuțională în ultimii ani și care cred că e nouă în istoria științei; această accepțiune consideră drept un succes aproximarea datelor neanalizate.”

Și s-a dezlănțuit furtuna. Peter Norvig, Director of Research la Google, a reacționat furibund la tonul malițios al lui Chomski, printr-un articol: On Chomsky and the Two Cultures of Statistical Learning, amplu dar bine sistematizat. Conexând problema definirii AI – Artificial Intelligence, inteligența artificială, cu problema „ce numim cunoaștere umană”, dezbaterea s-a așezat, prin contribuțiile celor doi, pe poziții aproape ideologice:

1. cunoașterea înțeleasă ca model explicativ, asamblat din elemente pe care le cuprindem cu mintea și le înțegem în fiecare etapă de dezvoltare a modelului (Chomski), sau
2. cunoașterea ca o „cutie neagră” care oferă predicții sau aproximări din ce în ce mai bune prelucrănd statistic informațiile cu care este alimentată (Norvig).

Păstrăm simplitatea și eleganța modelului ca o condiție pentru a confirma că am progresat în cunoaștere, cum insistă Chomsky, sau renunțăm la „abordări platoniciene” – cum le califică, în replică peiorativă, Norvig, și acceptăm că am progresat când aflăm cât și când cu probabilități mai bune, iar întrebarea de ce își pierde relevanța clasică. Reflectăm la aceste două opțiuni cu gândul la cât de (in)dispuși suntem să folosim Google Translate și la cei 16 miliarde de dolari profit anual pe care îi aduce compania acționarilor.

Pe coordonatele dezbaterii dintre Chomski și Norvig, vom arăta cum conceptul de „inteligență de roi” aliniază știrile din lista prezentată la început într-un puzzle care „se leagă” și conturează o imagine coerentă.

Vom vedea, de asemenea, cum se acumulează argumentele că, într-adevăr, conștiința de sine este doar o emoție, vom comenta obiecțiile la metaeuristica acuzată că forțează popularitatea prin metafore precum „inteligența de roi”, după care vom prezenta succint cum arată jocurile biotice – bazate pe manipularea unor organisme vii și cum s-au gândit inventatorii lor că ar putea sprijini cu astfel de instrumente formarea tinerilor pentru a face față provocărilor viitorului, respectiv cum i-ar poziționa pe elevi și studenți mai bine pentru a fi performanți în „tehnologii disruptive” sau în „tehnologii exponențiale”. Şi, pentru că asta se leagă de „singularități”, în mersul piticului printr-un efect de tunel cuantic vom reflecta senini asupra momentului în care Arhiva Totală, pe care am inaugurat-o acum câțiva ani – enorma înregistrare a înscrisurilor, sunetelor și imaginilor de peste tot, va căpăta propria conștiință de sine, propria inteligență. Dacă n-a făcut-o deja. Tema big data mining va fi de neocolit.

Dar, pentru început, în pastila următoare vom lămuri, pe scurt, ce numim azi inteligența de roi. Și de ce este asimetrică.