La rãscruce de timpuri

Trecutul poate fi o junglã
În care, dacã te-ntorci singur,
Fiarele-aducerii aminte
S-ar dezmorţi sã te sfâşie,
Dar dacã pasul ţi se face
Uşor ca boarea printre frunze,
Nu se dezlãnţuie stihia.

De te aliezi doar cu prezentul,
Începi sã simţi de pretutindeni
Cum te adulmecã misterul.
Te-ai depãrta, dar nu ai unde,
Totuşi în noapte, din hãţişuri,
Ies licuricii neuitãrii
Care te-nvaţã-n întuneric
Cum sã dansezi cu ce te sperie.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *