1 aprilie 1939
În discursul de aseară Chamberlain a declarat că dacă Germania atacă Polonia (Danzig), Franţa şi Anglia se vor uni s-o apere. Convenţia culturală şi economică între România şi Franţa a fost semnată ieri. S-au deşteptat.
20 aprilie 1939, miezul nopţii
Mă întorc acasă pe jos cu Lila şi Niky de la concertul simfonic dirijat de acest extraordinar Elmendorff, ce animator, ce viaţă insuflă orchestrei! Mi s-a părut magnific; publicul foarte entuziast, sala plină.
După-amiază, ceai la Lisette Greceanu şi la doamna Armand Călinescu. Nu se vorbeşte decât de război, Germania, saşi, Polonia, Danzig. Azi, cei 50 de ani ai Führerului sărbătoriţi în delir în toată Germania.
28 aprilie
Azi, la ora 1, Führerul deschide Reichstagul şi îşi va rosti discursul în care, se zice, va exprima dorinţe pacifiste, dar în acelaşi timp va cere Danzigul şi coloniile. Anglia a instituit serviciul militar obligatoriu, ceea ce îi va da un milion de soldaţi: Germania consideră măsura ca făcând parte din politica de încercuire.
3. 8 mai 1940
Cinez cu Elisa. Fotino, îngrijorat, îşi face doar o scurtă apariţie. Se crede că Olanda va fi atacată de Germania, vizând Anglia. Războiul ăsta e un adevărat coşmar. Când se va sfârşi toată nebunia?
În 1845 Liszt organizează serbări internaţionale pentru inaugurarea la Bonn, oraşul natal al lui Beethoven, a unui monument ridicat în memoria lui. Şi-au dat acolo întâlnire muzicieni şi artişti din toată Europa: Meyerbeer şi Félicien David, Spohr şi Anton Schindler (confidentul maestrului), Mocheles şi Jules Janin, Pauline Viardot García (cântăreaţa), Chélard (dirijorul orchestrei din Weimar) şi Lindpaintner (cel din Stuttgart), Felis muzicograful şi Kreutzer violonistul, o mulţime uriaşă de virtuozi, de cântăreţi, de pianişti, între care Camille Moke (prima iubire a lui Berlioz, pe care n-o revăzuse de 13 ani), regele şi regina Prusiei, regina Victoria a Angliei şi prinţul Albert, ca şi un arhiduce din Austria. De partea franceză, Conservatorul şi Societatea concertelor n-au desemnat pe nimeni, nici Auber, nici Halévy, nici Ambroise Thomas nu s-au deranjat. La fel de partea nemţească, Mendelssohn, Schumann sau Wagner. Berlioz a fost singurul mare compozitor francez care l-a omagiat pe maestru. Schumann s-a mărginit să scrie în noua lui revistă muzicală: „Cu 100 de stejari centenari scrieţi-i numele cu litere uriaşe pe o întindere uriaşă. Sau sculptaţi un uriaş, ca Sfântul Carlo Borromeo de pe lacul Maggiore, ca privirea lui, ca şi atunci când trăia, să răzbată dincolo de munţi. Şi când vor trece vapoarele pe Rin şi călătorii vor întreba cine e acest titan, orice copil le va putea răspunde: «E Beethoven». Şi, fără îndoială, îşi vor imagina că a fost un împărat german”.
10 mai 1940
Zi frumoasă. Royal weather pentru parada de astăzi care va avea loc în Piaţa Palatului. Aseară, cinema cu Nadia, o comedioară uşoară. După-amiază, la Cella, unde Jora a executat la pian partitura noului său balet, care pare plin de umor, de vervă şi de antren. Erau acolo şi Floria Capsali şi Mica Georgescu – păreau foarte încântate. Floria Capsali va monta baletul pentru Operă în stagiunea viitoare.
15 mai, seara
Invadarea Luxemburgului, Olandei şi Belgiei de trupele germane. Chamberlain îşi dă demisia. Vine Churchill la putere.
16 mai
Lupte crâncene pe Meuse. Armata olandeză a capitulat. Pierderi mari de o parte şi de alta. Cumplit pentru tot acest tineret care dispare şi ar fi putut însemna ceva pentru ţările respective. Aseară am fost la concert: un tânăr violoncelist francez, Michelin.
18 mai 1940
Serată literară. Citesc Manoliu, Lesnea şi Carianopol. Adrian Maniu aduce compunerea încântătoare a unei fetiţe de 14 ani, baroana Irina Löwendal. Tatăl e pictor. Radio Roma anunţă că nemţii ar fi intrat în Bruxelles, guvernul s-a retras la Ostende. Comunicatul german anunţă că Linia Maginot e străpunsă pe 100 km.
4. 5 mai. Sinaia
Scurtă şedere la Bucureşti. Imposibil de închiriat apartamentul din cauza ruinelor din vecinătate, urmare a bombardamentelor. Mă întorc cu o teribilă criză de ficat, fetele mele se agită, ca de obicei, mai ales Marie Louise. Mă consultă Manicatide şi Cârstea. După două zile la pat, azi mă simt mai bine.
Noaptea trecută, la Bucureşti, bombardament al englezilor: gările şi Şcoala de război. Măcar au menajat centrul. Azi, Sf. Irina. Îmi aminteşte cum mi-am început viaţa de tânără măritată, cum dragul de Louis mă trezea cu flori şi monede de aur prinse de ele.
Am uitat să povestesc prânzul nostru la Pelişor. Desigur, se vorbeşte doar de bombardamente. Sunt aşezată la stânga Regelui şi alături de Negel (Domeniile Coroanei), foarte simpatic şi ironic. Regina, foarte sceptică în legătură cu ce i-am scris referitor la arhiducesa Ileana. Ea, care ştie, poate are dreptate. E adevărat că arhiducesa s-a purtat iar ciudat la Braşov, faţă de cum a fost la Crucea Roşie şi apelul pe care l-a lansat.
Coletta, chemată la 6 dimineaţa la spital, a plecat la 7 să care răniţi.
Azi, mare bombardament american la Ploieşti. Se pare că toate rafinăriile ard, spune Zizi, care a trecut pe variantă. A văzut nori negri uriaşi. Barbar. I-am văzut trecând. Săraca Ina şi guvernanta ei tremurau de frică. Vreme splendidă, am văzut perfect avioanele, unele erau mari şi argintii, altele mici şi negre – aşa erau aceşti ultimi vestitori ai morţii.
Doamna Djuvara vine să mă vadă şi, drăguţă, aduce portocale pentru copiii Lilei.
6 mai 1944
Azi, alarmă. O mulţime de bombardiere continuă să semene moartea la Ploieşti şi Câmpina.
Duminică
Ce vreme frumoasă! Lila şi soţul ei sunt pe munte. Aseară am discutat cu Skeletti şi cu ei doi toate greşelile făcute de mareşal. Ţara noastră va fi complet distrusă. În manifestul lansat ieri de bombardiere se repeta declaraţia lui Molotov, care susţine chiar că nu ne vor cere să schimbăm forma de organizare socială şi că se va ţine seama de frontierele din 1940. Atunci, cum România Mare? Dar în cazul ăsta ce aşteptăm şi de ce n-am profitat, acum o lună, de faptul că nemţii au lăsat Bugul, Nistrul şi Prutul – pe care le garantaseră – ca să facă pace cu ceilalţi?
8 mai 1944. Sinaia
Ieri, mare emoţie: anglo-americanii au bombardat Bucureştiul zi şi noapte. Brezoianu, Câmpineanu, Ştefan cel Mare, Jandarmeria, Telefoanele de pe Dacia, Telefoanele de pe Calea Victoriei, atinse parţial; e doar un singur fir care mai leagă Bucureştiul de Sinaia. Aşteptăm azi ca dr. Manicatide să ne telefoneze de la Bucureşti – a plecat la 4 dimineaţa. Cu ce turbare ne distrug, şi totuşi nu e în interesul englezilor!
