În curînd, la editura Humanitas, va apărea o nouă ediţie a „Povestirilor orientale” de Marguerite Yourcenar. Traducerea volumului, exemplară, este semnată de regretatul Petru Creţia.
Chemarea tânărului discipol Ling către pictorul Wang-Fo – „Marea este lină; vântul prielnic, păsările mării îşi fac cuibul. E vremea să plecăm, Maestre al meu, spre ţara de dincolo de valuri“ – sublimează întreg sensul acestei cărţi: o călătorie în zece povestiri într-un Orient unde mitul se insinuează în viaţa de toate zilele.
Bogate în simboluri şi impregnate de poezie, Povestirile orientale fie reşlefuiesc crude şi seducătoare basme, legende, mituri, balade şi superstiţii, fie sunt pure fantezii ale autoarei – împreună alcătuiesc însă un univers mai degrabă tragic, dominat de nesăbuinţă şi patimă, o lume condusă după legile violente ale pasiunilor extreme.
„Aceste Povestiri orientale sunt un amestec de istorii extrem-orientale (Cum a fost salvat Wang-Fo, Ultima iubire a prinţului Genghi) sau hinduse (Kali decapitată) […], la care se adaugă un număr de nuvele care se petrec în Grecia şi în Balcani. Asia propriu-zisă şi Orientul Apropiat se unesc aşadar. […] La urma urmei, Grecia şi Balcanii sunt deja Orientul, cel puţin pentru secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Pentru Delacroix, pentru Byron, într-adevăr, Balcanii poartă amprenta faptului de a fi fost mult timp pământ al Islamului. Cartea a fost scrisă de-a lungul anilor în care mă duceam des în Grecia, trecând de multe ori prin Balcani; din opririle mele în acele locuri provin aceste poves¬ti¬ri balcanice. Cât despre Wang-Fo şi Prinţul Genghi, acestea dovedesc marea mea pasiune pentru literaturile chineză şi japoneză. Wang-Fo se trage dintr-o povestire taoistă; nu l-am inventat eu. Evident, retuşezi întotdeauna ceva:Ultima iubire a prinţului Genghi este un efort de a reface ceea ce poate să fie pagina lăsată albă în romanul lui Murasaki, acea pagină al cărei titlu e, pur şi simplu, «Dispariţie în nori». Este moartea lui Genghi. Aflăm că s-a retras într-o mânăs¬tire, pe urmă, în afară de titlu, nu mai ştim nimic. Atunci am încercat să-mi imaginez ce s-a petrecut.“ (Marguerite YOURCENAR, în vol. Cu ochii deschişi. Convorbiri cu Matthieu Galey)
