Mergând prin vis

Mergând prin vis pe strada de demult,
Voiam s-ajung la vechiul lãcaş sfânt
La care mã dusesem cu pãrinţii,
Întâia oarã când eram copil.

Cum paşii mã purtau spre nicãieri,
L-am întrebat pe tata de mai ştie
Unde putea sã fie aşezarea.

Mi-a arãtat atunci în palma-ntinsã
Bisericuţa alba, cât un fulg,
Şi-a spus cu glasul lui îndepãrtat:

Oriunde am pleca, o luãm cu noi
Şi unde ne oprim, o punem jos
Sã creascã-n jurul nostrum ca un cuib,
Sã ne ridice lin pânã la cer.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *