Agora, Punktul critic

Impresii din Florenţa, 2007

Mergând de-a lungul unui şir de strãzi înguste, am ajuns la biserica San Marco şi am intrat în muzeul mânãstirii, unde am putut vedea sãli întregi cu picturile lui Fra Angelico. Strãlucirea albastrului pe fondul de aur al scenelor, culorile, care cântau asemeni unor trâmbiţe de îngeri, ne luminau ochii. Unele imagini, privite de atâtea ori în albume, erau acolo în dimensiuni miniaturale, altele îmi apãreau cu mult mai mari decât cele prinse pe file. Am urcat pe o scarã înaltã spre fostele chili ale cãlugãrilor. Pe peretele fiecãruia dintre lãcaşurile sihastre se afla câte o frescã pictatã de Fra Angelico. În singurãtatea micilor încãperi goale, vãruite în alb, fresca se deschidea ca o fereastrã spre o altã lume îndemnând la rugãciune şi meditaţie. Am plecat de acolo cu sufletul curat, însoţiţi de aripile deschise ale îngerilor, de zâmbetul Fecioarei, visând Dumnezeirea.
În Piaţa San Marco, am gãsit un restaurant foarte zgomotos. Ne-am aşezat în colţ, la o masã scundã şi am comandat brânzã la cuptor, câte un pahar de Chianti şi douã cafele. Lângã soţul meu, la o altã masã, şedea o doamnã în vârstã, cu pãrul blond, privind la început absentã deasupra oamenilor din faţa ei. Am crezut cã aştepta pe cineva, dar nu a venit nimeni sã i se alãture. Era îmbrãcatã în negru, în veşminte de voal, avea gâtul şi urechile împodobite cu perle. Ospãtarul i-a adus o carafã cu vin alb, un şniţel cu spanac, apoi cãpşuni cu frişcã şi la sfârşit o cafea. Mã uitam la ea cu plãcere cum mânca pe îndelete, savurându-şi parcã singurãtatea, cum sorbea cu graţie, în rãstimpuri, din paharul cu vin. Figura ei se stingea şi se însufleţea în alternanţe care o fãceau când foarte obositã, când foarte vie. Aş fi vrut sã-i spun cât îmi pãrea de specialã, de frumoasã, ca un asfinţit de neuitat. Probabil cã ea îmi simţise privirea, cãci uneori îşi întorcea capul spre mine, cu un mic surâs aproape sfios. Ca o oazã venitã din alt timp, prezenţa ei estompase vânzoleala din jur, dând o pondere luminoasã clipei de atunci.
***
De dimineaţã, am fost sã vizitãm Domul. Era o vreme închisã dar nu ploua încã. Strãlucirea exteriorului pãleşte înãuntru, unde coloanele fumurii creeazã o atmosferã apãsãtoare, întreruptã pe alocuri de fresce închipuind siluetele cãlãri ale unor puternici de demult. Intrarea are deasupra un mic mozaic înfãţişând Încoronarea Fecioarei, înconjuratã de sfinţi, pe fond de aur. Cupola, formatã din cercuri concentrice de fresce, dã încremenirii o mişcare aerianã de culori. Aici simţim cel mai acut cã trecerea noastrã prin lume traverseazã cenuşiul pentru a ajunge la nãdejdea fãgãduinţelor cereşti. Privirea coboarã pe mormintele, cu podoabe şi figuri dãltuite în marmurã, aliniate de o parte şi alta a drumului, pentru a se ridica mai apoi şi a contempla zborul prezenţelor divine din ce în ce mai depãrtate.
În muzeul catedralei, am vãzut Pieta cu chipul lui Michelangelo în Nicodim. Statuia este aşezatã sub o arcadã luminatã, la capãtul unei scãri. Ansamblul este covârşitor ca impresie. O doamnã, într-un cãrucior cu rotile, înmãrmurise privind. Defectele sculpturii capãtã calitãţi inefabile. Figurile trei personaje care Îl susţin pe Isus sunt cu atât mai expressive cu cât neşlefuirea lor redã şi mai intens durerea care le aspreşte chipurile. Isus, al cãrui trup are reflexe de mãtase, ivite din moliciunea marmurei, îşi arcuieşte braţele inerte şi totuşi ocrotitoare. Unul dintre picioare e zdrobit chiar de Michelangelo, într-un acces de mânie, la vederea unei imperfecţiuni a materiei. Tocmai aceastã mutilare imprimã trupului o şi mai dramaticã mişcare de curgere în jos, pe care cele trei personaje din jurul Mântuitorului încearcã sã o opreascã, opunându-se parcã inevitabilei Sale alunecãri în moarte.
În altã salã, am vãzut-o pe Maria Magdalena, sculptatã în lemn de Donatello. E o femeie chinuitã, aproape bãtrânã, roasã de pãcat pânã la os, silueta ei are o emaciere goticã, Însuşi lemnul din care e fãcutã pare ros de carii. Stã cu mâinile împreunate în rugãciune în faţa unui crucifix mare, pe care e rãstignit Isus. Deznãdejdea şi speranţa acestei femei din faţa crucii sunt obsedante.

Monica Pillat MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *