Margaret ştia că sora ei spune adevărul. Howards End, Oniton, colinele Purbeck, Oderberge, toate erau locuri supra¬vieţuitoare, şi creuzetul se pregătea şi pentru ele. Logic vorbind, nu aveau nici un drept să fie în viaţă. Speranţa stătea în slăbi¬ciunea logicii. Era oare posibil ca aceste locuri să fie ţărâna care învinge timpul ?
— Numai pentru că un lucru este acum la modă nu înseamnă ca va fi veşnic aşa, zise ea. Nebunia asta după mişcare nu s a instalat decât în ultima sută de ani. Poate să fie urmată de o civilizaţie care să nu fie adepta mişcării, pentru că se va aşeza pe pământ. Acum toate semnele sunt potrivnice, dar nu mă pot abţine să sper, iar când sunt în grădină, dimineaţa, foarte devreme, simt că această casă a noastră este viitorul, ca şi trecutul.
S au întors şi au privit spre ea. Propriile lor amintiri o colorau acum, pentru că pruncul lui Helen se născuse în încăperea aflată la mijloc. Apoi, Margaret spuse : „Ah, ai grijă… !“ pentru că în spatele ferestrei salonului se văzuse mişcând ceva, şi uşa se deschise.
— Conclavul se destramă în sfârşit. Mă duc.
Era Paul.
Helen şi copiii se retraseră departe pe câmp. O primiră voci prietenoase. Margaret se ridică pentru a întâmpina un bărbat cu o mustaţă mare şi neagră.
— Vă cheamă tatăl meu, rosti ostil.
Şi a luat lucrul şi l a urmat.
— Am discutat afaceri, a continuat el, dar îndrăznesc să cred că ştiaţi totul dinainte.
— Da, ştiam.
Cu mişcări stângace, pentru că îşi petrecuse întreaga viaţă în şa, Paul lovi cu piciorul în vopseaua uşii de la intrare. Doamna Wilcox scoase o mică exclamaţie de enervare. Nu îi plăcea să vadă ceva zgâriat ; se opri în salon ca să scoată boa şi mănuşile lui Dolly dintr o vază.
În sufragerie, soţul ei stătea întins într un fotoliu mare, de piele, iar alături de el se afla Evie, ţinându l de mână într un mod destul de ostentativ.
Colecția Biblioteca Polirom
Seria EsențialE. M. Forster
Howards End
Traducere din limba engleză de Cornelia Marinescu
Dolly, îmbrăcată în purpuriu, stătea lângă fereastră. Camera era lipsită de aer şi puţin întunecată ; erau obligaţi să o menţină astfel, până ce se încărca fânul. Margaret se alătură familiei, fără o vorbă. Cei cinci se întâlni¬seră deja la ceai şi ea ştia foarte bine ce avea să se spună.
Nevrând să şi irosească timpul, ea continuă să coasă. Ceasul bătu de ora şase.
