“Pif”, la aniversară

A fost o dată ca niciodată- orice istorie pe care o scriu despre “Pif” începe cu acest ritm melancolic al amintirii. Şi aceasta pentru că ştiu că, undeva, pe acele culoare ale timpului, se află umbrele celui care am fost, şoim al patriei în costumul oribil-portocaliu şi pionier înnobilat grotesc de cravata roşie. A fost o dată ca niciodată- din această cutie muzicală al cărei sunet mai răzbate până la mine supravieţuieşte un număr pe care îl păstrez,salvat ca prin minune de catastrofele ce au năruit alte reviste şi cărţi. Este “ Pif Gadget “, numărul aniversar celebrând cele cinci sute de numere, numărul aniversar în care se află, încastrată, memoria benzii desenate şi a miracolelor ei.

A fost o dată ca niciodată.. din acest ocean de cuvinte şi de imagini se iveşte silueta celui pe care ,nu îl puteam înţelege, copil fiind, decât ca pe o intruchipare bizară a mării şi a miresmelor ei. Este Corto Maltese, înaintând pe fluviul din Amazonia, în “Samba cu tir fix”, este Corto,marinarul cu cercel în ureche, cel care îşi duce visele leneşe sub soare Capricornului. Peste ani, citind Corto Maltese, am resimţit acea emoţie pe care o încerci ca în faţa unei porţi ce se deschide, făcând loc miracolului. Căci istoriile lui Corto sunt excentrice în acest catalog de gaguri, aventuri şi poveşti extraordinare. Ele nu au unidimensionalitatea relaxantă pe care publicul lui “Pif Gadget” o aştepta de la personajele sale. Există la Corto o întorsătură de frază cinică şi estetă, ce îl evocă pe Sam Spade şi pe Philip Marlowe. Toate acestea alcătuiesc o muzică de jazz , polifonică şi decadentă, ininteligibilă urechii de copil. Sunetul ei este străin, edificiul ei este unul de mistere şi de senzualitate.

A fost o dată ca niciodată… din acest ocean al amintirii se întrupează şi cavalerul rătăcitor, doctorul Benjamin Justice, omul care îmbină rigoarea mortală de kareka cu devotamentul de cruciat modern. Proza grafică descoperă, o dată cu Marcello şi Ollivier, acest domeniu al aventurii la cele mai înalte cote. În episodul din numărul aniversar, Doc Justice se întâlneşte cu cei mai redutabili dintre gardienii lui Papa Doc Duvalier. Pe urmele unei bănci de sânge organizate de “oribilii“ capitaliştii americani, Doc Justice eşuează în temniţele inundate de crabi şi ameninţate de ocean. Salvarea poate veni doar de la propriul său curaj şi de la geniul maestrului, a cărui umbră îl însoţeşte în peregrinările sale.

A fost o dată ca niciodată… din uliţele intortocheate ale Parisului de veac XV se iveşte silueta lui Le Furet, copilul găsit ce devine gardian al curţii miracolelor şi ocrotitor al tagmei cerşetorilor. Se simte în această proză grafică uitată astăzi suflul lui François Villon: geografia este una labirintică şi o întreagă umanitate se ascunde sub epiderma Parisului oficial, al ordinii şi al regalităţii. Le Furet este un trickster ce alunecă printre lumi, un jongler ce sfidează moartea, un jucător ce adoră pariurile, cultivând acea morală a marginalilor ce este, la rândul ei, un cod al onoarei.

Afost o dată ca niciodată.. din pântecele numărului aniversar se ridică trupul de luptător preistoric al lui Rahan, fiul lui Crao. Geniul lui Roger Lecureux i-a conferit lui Rahan imortalitatea mitului.Aventurile sale au un aer sapienţial, dar şi trepidant,confruntările sale sunt prometeice. Cuţitul său invinge tigrii cu colţi uriaşi şi ocroteşte pe cei în nevoie. Rahan are destinul unui cavaler ratăcitor în plină eră a genezei. El este omul necorupt de păcatele modernilor, el este cel cu care începe povestea umanităţii înseşi. Duhurile, natura, sentimentele, toate acestea rămân a fi descoperite şi înţelese. Iniţierea sa este iniţierea în această taină a universului pe cale de a se modela, sub ochii noştri.

A fost o dată ca niciodată… umorul lui Gotlib, din seria lui Gai-Luron, este bizar şi subversiv. Abulic şi somnoros, Gai-Luron se avântă spre stele, în acest număr aniversar. Dar călătoria sa nu are aerul triumfal şi trepidant al unei space- opera. Accidentele se ţin lanţ iar cosmonautul canin se pierde în spaţiu,acolo unde rotirea sa are acelaşi aer flegmatic şi imperturbabil.

A fost o dată ca niciodată.. Arthur, simpatica fantomă, nu are nimic din majestatea spectrală a unui duh gotic. Simpatic şi volubil, el adoră compania oamenilor, pe care îi contemplă cu bonomie . Pe nava comandată de imbecilul căpitan Ursule Cacatois, Arthur nu are parte de liniştea unui voiaj obişnuit. Şi doar tenacitatea galică a comandantului şi încăpăţânarea lui Arthur face ca reunirea cu rudele- fantome din Scoţia să aibă loc, în cele din urmă.

A fost o dată ca niciodată.. Hercule alunecă, pe nesimţite, în domeniul coşmarului, acolo unde domneşte înfricoşătorul Tiger Khan, felina cu aer ucigaş. Orice rezistenţă este inutilă, de vreme ce Tiger Khan ia în stâpânire întreg domeniul de străzi, de case şi de acoperişuri şi de gunoaie al bietului motan. Dar, ca de atâtea ori, totul se sfârşeşte cu bine în universul de jucării şi de lumină al poveştilor lor. Coşmarul este doar un coşmar, iar hârjoneala cu calmul Pif poate reîncepe.

A fost o dată ca niciodată.. proza grafică din ” Pif Gadget” nu posedă nici exuberanţa insurgentă din “ Fluide Glacial” sau” Pilote/ Charlie”, după cum nu atinge profunzimea polifonică din textele publicate în “ Á suivre”. Culorile şi sunetele ei au naivitatea unei cărţi pentru copii. Pentru atâţia dintre noi, însă, acestea sunt culorile şi sunetele genezei, cele cu care toate celelalte culori şi sunete au început, de demult, pe vremea când soarele din stemă lumina o ţară strâmbă şi cenuşie numită republica socialistă românia.