Când oamenii spun că secolul XX este cel mai sângeros secol din istoria consemnată, ei se referă de fapt la şirul de fapte barbare, legate între ele, care începe cu Primul Război Mondial şi se încheie odată cu dispariţia lui Hitler, Stalin şi Mao.
Matthew White
Marea carte a inumanității
O istorie a ororilor în 100 de episoade
Traducere de Dana Ligia Ilin
Humanitas, 2015
Chiar dacă atunci când examinăm aceste războaie şi aceşti dictatori trebuie să ţinem cont de specificitatea fiecăruia, multe dintre aceste evenimente şi personaje sunt strâns legate între ele. Hitler, Stalin şi Mao n-au fost doar dictatori în ţările lor, ci şi jucători principali în al Doilea Război Mondial, care a fost, în mod clar, o urmare a Primului Război Mondial. Războiul civil rus, care a pavat calea pentru ascensiunea lui Stalin, a derivat de asemenea din Primul Război Mondial. Anarhia care a cuprins China după răsturnarea monarhiei l-a adus la putere pe Chiang Kai-shek, l-a pus pe acesta în conflict cu Mao şi a încurajat invazia japoneză. Căderea Japoniei imperiale în urma celui de-al Doilea Război Mondial a pus capăt stăpânirii japoneze asupra Coreii, şi mai multe state, printre care şi China lui Mao, au încercat
să aducă Peninsula Coreeană sub dominaţia lor.
Prin urmare, s‑ar putea ca istoricilor din viitor aceste evenimente să le apară ca simple episoade ale unei mari perioade de tumult – „Hemocataclismul“, ca să-i dăm un nume inspirat de greaca veche („potop de sânge“) –, care a curmat în jur de 150 de milioane de vieţi. În total, peste 80% dintre decesele violente din secolul XX s‑au produs în cadrul Hemocataclismului.
