Ionuţ, 8 ani
-Mamă, spune-mi sincer, există Moş Crăciun?
-Sigur că există, ce întrebare mai e şi asta?
-Atunci de ce nimeni nu-l vede?
-Cum adica „nimeni nu-l vede”? E pe toate drumurile!
-Nu, mamă, cei de pe strazi şi din „mall” sunt oameni îmbrăcaţi special ca să se fotografieze cu copiii.
-Da, e drept, ei nu sunt adevaratul Moş Crăciun. Pe el nu-l vedem! Aduce doar cadourile şi pleacă.
-Mamă, mie colegii mi-au spus cǎ ei nu cred în Moş Craciun şi au râs de mine când le-am spus că există.
-Uite cum stǎ treaba: Moş Crăciun există şi aduce cadouri doar celor care cred în el.
-Bine, dar şi colegii mei primesc cadouri.
-Colegii tăi care nu cred în Moş Crăciun primesc cadouri de la părinţi, dar cei care cred primesc cadouri aduse de Moş Crăciun însuşi.
Pauzǎ. Ionuţ se gândeşte. E foarte serios şi concentrat. După puţin timp se hotăreşte:
-Mamă, poate că doar în România există Moş Crăciunul de care zici cǎ-ţi spunea Bunicu’ când erai tu copil, dar aici în Canada e altfel.
-M-aş îndoi să fie altfel tocmai în Canada, lânga Polul Nord, unde locuieşte el.
-Atunci de ce pe etichetele care se lipesc pe cadourile frumos împachetate e tipărit cuvântul „Pentru” şi mai jos, „De La”? Dacǎ toate cadourile ar fi de la Moş Craciun, nu-şi are rostul acest „De la”.
-Aşa este, dar multă lume nu crede în Moş Crăciun, drept care trebuie să-şi cumpere cadouri unii altora şi atunci fiecare vrea să ştie de la cine a avut cadoul.
Ionuţ, 12 ani.
-Mamă, până când o sa-mi tot zici povestea asta de copii mici cu Moş Crăciun?
-Nu e poveste, e realitate.
-Da’ tu crezi?
-Sigur cǎ da!
-Cum poţi să crezi? Eu nu cred! Tata e cel care-ţi cumpără cadourile, nu Moş Crăciun!
–Chiar dacă mi le cumpără tata, tot Moş Crăciun e cel care i-a şoptit s-o facă, deci există!
Ionuţ cade din nou pe gânduri, plin de seriozitat-Mamă, nu-i aşa că tu nu mă minţi?
-Nu, Ionuţ, eu nu te mint niciodată!
Ionuţ, 17 ani.
-Mamă, m-ai minţit când eram mic, Moş Crăciun nu există!
-Nu te-am minţit, eu cred că există.
-Să fim serioşi! Atunci de ce trebuie noi să cumpărăm cadourile în loc să-l lăsăm pe Moş Crăciun să le aducă?
-Eu cred că Moş Crăciun nu e un om, cum e cel de la parada lui Santa Claus.
-Dar ce e?
-E un spirit. E gândul oamenilor de a-şi face unii altora cadouri. E bucuria de a dărui.
Ionuţ, 22 ani.
-Mamă, se apropie Crǎciunul.
-Da, ştiu.
-Tu ce ţi-ai dori de la Moş Crăciun?
-De ce mă-ntrebi?
-Eu ştiu? Poate îl întâlnesc pe stradă cum îl întâlneai tu când eram eu mic şi îl rog să-mi dea un cadou pentru tine.
-Păi parcă spuneai că nu existǎ Moş Crăciun!
-Spuneam eu asta? Când?….
(din volumul „Gânduri printre rânduri”)
