Cine mai ţese azi ciorapi?

Trăim în era comunicaţiilor electronice şi a serviciilor oferite de roboţi în loc de oameni.  Secolul trecut a adus modificări esenţiale în viaţa oamenilor şi o mulţime de meserii au dispărut. Mai există astăzi ceasornicari, sau croitorese, spălătorese sau remaieuze de ciorapi? Au dispărut şi unele industrii: nu se mai fabrică discuri de ceară, nici patefoane, nici ace de patefon, nici măcar doze de pick-up! Şi câte altele!

Evoluţia omenirii e absolut normală şi mă gândeam zilele trecute la vechile treburi casnice care au fost înlocuite de roboţi: oamenii au găsit formule pentru a-şi uşura viaţa. E mult mai simplu să baţi albuşurile sau să toci zarzavaturile cu un robot culinar decât să le faci cu mâna. În plus, e şi o oarecare economie de timp. Spun oarecare pentru că timpul consumat pentru asamblarea, curăţatul, dezasamblarea şi pusul la loc al robotului culinar îi diminuează puţin productivitatea.

Eu însă cred şi altceva în legătură cu noile metode de a folosi tehnologia avansată în toate domeniile. Mie mi se pare că obiectele din jur au, sau mai precis zis aveau, o viaţă mai lungă decât oamenii. O piuliţă, de exemplu, sau o maşină de tocat carne erau folosibile timp de două-trei generaţii. Şi, cred eu, din gelozie pe durata cam lungă a obiectelor, omul a inventat societatea de consum, care încurajează înlocuirea cât mai frecventǎ a  obiectele de uz casnic. Nu-i mai avantajos pentru cei care caută de lucru şi pentru moralul omului doritor să trăiască mai mult decât obiectele, ca acestea să fie schimbate cât mai des? Şi cum tehnologia n-a stat pe loc, dacă deja se schimbă obiectele, de ce să nu fie înlocuite cu roboţi computerizaţi, ale căror programe se modernizează anual, fapt care obligă la cumpărarea unui nou robot?

E posibil că raţionamentul meu să fie greşit, dar ideea m-a preocupat. Şi am revenit la toate aceste gânduri zilele trecute, când am decis sǎ cârpesc un ciorap de lână care avea o gaură.  Sigur că nimeni nu mai face asta în ziua de azi; s-a rupt un ciorap, cumperi altă pereche. Dar, ce zic eu o pereche? Nu poţi cumpăra decât minimum trei perechi, ambalate împreună, dar preţul pentru şase perechi fiind mai convenabil, vei cumpăra şase perechi! Toate identice! Asta nu-i rǎu, maşinile de spălat (alţi roboţi, foarte utili de altfel!) având obiceiul să înghită ciorapi şi atunci e bine să ai mai mulţi la fel!

Şi, chiar aşa, de ce mi s-a năzărit să cârpesc ciorapul acela căreia i se făcuse o gaură în talpă? Din mai multe motive: practic, cum mărfurile se tot schimbă, ar fi trebuit să caut un  model cu care să mă obişnuiesc. Pe de o parte. Pe de alta, ciorapii mei vechi mi-aduc aminte de…, sau eram cu ei când…, etc. În fond, de ce să aplicăm numai la cărţi principiul „recitirii” recomandat de Matei Călinescu memorabila lui carte „A citi, reciti” (Editura Polirom 2003) şi să nu-l extindem şi la obiecte?  Nu sunt obiectele – şi îmbrăcămintea în mod special- acompaniatorii noştri cei mai intimi? Nu e fiecare atingere a lor o revenire la noi înşine?

Dar nu numai latura practică şi cea emoţională m-au determinat să trec la acţiune, ci şi ceva care ţine, cred, de educaţie. Ştiu de la mama că un lucru bine făcut îţi aduce o mare satisfacţie. Mi se pare că, în era modernă, oamenii au pierdut acest gen de satisfacţie, ei se bucură mai mult atunci când pot comanda unui robot ce să facă. Nu neg faptul că şi aceasta e o victorie, mai ales că, pentru ca să convingi maşinăria să facă ce vrei tu, trebuie să ştii să i-o comunici în limbaj electronic! Eu profit însǎ şi de satisfacţia lucrului făcut de mine însămi şi, în plus, de liniştea pe care mi-o aduce orice oprire din viteză nebună a vieţii moderne.

Am  luat deci, din coşul meu de cusut, ciupercuţa pe care am cumpărat-o cu ani în urmă la Montreal, am plasat-o în ciorap, am ales un ac mare cu aţă neagră în mai multe fire, am pus un CD cu muzică de Bach şi m-am apucat de lucru. Bucuria pe care am avut-o la sfârşit a fost  mai mare dacat dacă, pe i-phone, sau laptop aş fi avut un chat prin messenger, sau dacă aş fi alergat pe la magazine să-mi cumpăr alte şase perechi de ciorapi!

Un comentariu

  1. O combinatie perfecta: Bach + o activitate de pe vremea cand oamenii aveau rabdare…
    Felicitari!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *