SOLENOID, noul roman al lui Mircea Cărtărescu, a ajuns la cititori

Unul dintre vîrfurile celei mai recente ediţii de toamnă a Tîrgului de Carte Gaudeamus l-a constituit lansarea celui mai recent roman al scriitorului Mircea Cărtărescu, „Solenoid”.

„Solenoidul este o bobină, dar Cărtărescu îi dă proprietăţi speciale. E o bobină care nu numai e în stare să genereze energie şi să producă magnetism, e o bobină care e în stare, în acelaşi timp, să facă ca lucrurile să intre în levitaţie. Toată cartea asta este o căutare de a ieşi pe verticală din lume, ca şi cum am avea posibilitatea evadării într-o altă dimensiune”, a spus, cu această ocazie, Gabriel Liiceanu.

Omul numărul unu al editurii Humanitas – cea care, de altfel, a şi publicat acest roman – a adăugat, vorbind admirativ despre Mircea Cărtărescu: „Ca să fie clar: Cărtărescu nu e un tip normal. Nu seamană cu niciunul dintre cei care se află în clipa de faţă în sală, în România sau pe planetă. De ce nu e normal? Păi, pentru că a ajuns să vadă şi să simtă altfel decât toţi oamenii care îi sunt contemporani şi decît multi care l-au precedat. Face parte din acei puţini care simt enorm şi au ochiul vederii care descoperă monstruosul, care este componenta esenţială a existenţei, oricît de bine înfăşurată este ea. Altfel spus, este un personaj, un om, o fiinţă umană, căreia carcasa de apărare îi lipseşte şi atunci tot ceea ce lumea trimite îndeobşte între noi, mai ales, grozăvia lumii, este luată de el în plin. În timp ce noi avem toate mecanismele de a ne apăra, el nu are niciunul. Dimpotrivă, are toate mecanismele de a le recepta. Şi acum vine partea a doua: ce receptează acest om care nu are carcasă de apărare? Receptează condiţia umană. Ei, si, nu suntem toţi în condiţia umană? Suntem, dar nu o receptăm”.

Gabriel Liiceanu a povestit, de asemenea, prima sa experienţă de lectură a acestei cărţi, citînd dintr-un mesaj recent pe care i l-a adresat lui Mircea Cărtărescu: „Am citit în fiecare seară în opt calupuri de câte o sută de pagini. Din cauza lor am rupt, de fapt, legătura cu lumea în aceste zile. (…) Primul gînd cînd am terminat a fost să îmi scriu pe cartea de vizită „Eu am citit ‘Solenoid’”, caci, în fapt, despre asta e vorba, despre un eveniment care îţi taie, oarecum, viaţa în două. Cine va citi cartea ta va înceta să fie un cititor de rînd. (…) Acum o jumătate de oră mi-a fost adus volumul proaspăt apărut. Am avut certitudinea, privindu-l, că ţin în mînă cea mai de seamă ispravă a acestor 25 de ani Humanitas şi că am asistat, contemporan cu autorul şi mîndru implicat întrucîtva în povestea vieţii lui, la naşterea uneia dintre cărţile mari ale lumii. (…) Mi-am amintit de scrisoarea pe care ţi-am trimis-o în urmă cu două decenii, o reverenţă solemnă pe care o făceam în fata celui care erai şi a celui care urma să devii. Am ştiut de atunci că aşa se va întîmpla, că vei fi alesul. Al doilea gînd care m-a însoţit pe parcursul lecturii este că ceea se întîmplă în această carte, cartea disperatei căutări a imposibilei mîntuiri, nu poate fi reluat în cuvinte, nu poate fi comentat, aşa cum vă spuneam nu poate fi comentată muzica. Cum să comentezi un urlet literar modelat dumnezeieşte? (…) Singurul lucru pe care ţi-l reproşez este că îţi lasi cititorul devastat. Nu speranţa ne-o iei, căci mulţi nici nu o aveam, ci iluzia, dreptul de a ne minţi zilnic în linişte, de a ne inventa jocuri de oameni mari, ca să driblăm existenţa şi să nu înnebunim pur şi simplu”

„Această carte nu este pentru dumneavoastră toţi, ci pentru fiecare dintre dumneavoastră în parte”, a ţinut să precizeze Mircea Cărtărescu, împreună cu îndemnul de a avea o lectură tihnită a ei.

Solenoid

„Mie mi se pare că, de fapt, cam păcălesc lumea, pentru că mie mi-e atît de uşor să scriu, pe când altora le e atît de greu să citească, şi, din punctul acesta de vedere, am foarte multă simpatie şi duioşie pentru cei care încep să citească o carte a mea, pentru că ştiu că uneori le vine mai greu. (…) Eu aş vrea să încercaţi să citiţi această carte, este o carte lungă şi cere o anumită obişnuinţă a lecturii, pe care oamenii nu prea o mai au astazi. Noi citim pe Facebook acum, cîte o bucăţică de colo, cîte o bucăţică de colo. Obişnuinţa lecturii îndelungate ne-a cam dispărut (…), nimeni nu mai citeşte cum citea înainte, dar, totuşi, aş vrea să vă rog să aveţi răbdare cu această carte. E o carte mai ciudată, mai specială. E o carte care începe pe la pagina 250 aşa. (…) Pînă acolo sunt schele, este schelărie pe care apoi se va ridica cartea propriu-zisă.”, a spus Mircea Cărtărescu.

Cel mai cunoscut scriitor român contemporan  a menţionat că este inevitabilă o a doua ediţie a acestui nou roman: „Această ediţie nu este absolut perfectă, mai sunt mici scăpări, mai sunt lucruri pe care le vom remedia la ediţia a doua, tocmai datorită grabei extraordinare cu care am lucrat cu toţii pentru asta”.

SOLENOID se găseşteşe, aşadar, de cîteva zile în librării. La Punkt va reveni, în curînd, asupra acestui roman.

 

Un comentariu

  1. afirmatia lui Liiceanu este cumva o parafraza la cea rostita cu tristete si discretie de Mircea Ivanescu, respectiv: Nu cred ca am reusit sa citesc Finnegans Wake…?!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *