Jurnaliştii americani nu mai făcuseră fotografii în Uniunea Sovietică de ani de zile, aşa încât Capa a luat cu el tot ce a găsit mai bun şi totul în dublu exemplar, în caz că se pierdea ceva. A luat, desigur, un Contax şi un Rolleiflex pe care le folosise în tim¬pul războiului, dar a luat şi alte aparate. A luat atâtea aparate, atâtea rolfilme şi atâtea lumini, încât taxa pentru excesul de bagaj pe avion s a ridicat la trei sute de dolari.
Din clipa în care s a aflat că plecăm în Uniunea Sovietică, am fost bombardaţi cu sfaturi, reproşuri şi avertismente, cele mai multe – trebuie să o spu¬nem – din partea unor oameni care nu călcaseră niciodată pe acolo.
— Vai de mine, ne a spus o bătrânică înfricoşată, veţi dispărea, veţi dispărea de îndată ce veţi trece de graniţă !
— Ştiţi pe cineva care a dispărut ? am replicat noi, dornici să consemnăm totul cât mai exact.
— Nu, personal nu cunosc pe nimeni, dar sigur au dispărut o mulţime de oameni.
— S ar putea să fie adevărat, nu zicem nu, dar ne puteţi da numele unei persoane care a dispărut ? Cunoaşteţi pe cineva care cunoaşte pe cineva care a dispărut ? am întrebat noi.
— Mii de oameni au dispărut, ne a zis ea.
Colecţia Biblioteca Polirom
Seria ActualJohn Steinbeck
Jurnal rusesc
Traducere din limba engleză şi note de Petru Iamandi
Un ins cu sprâncene atotştiutoare şi o privire nedumerită – de fapt acelaşi ins care timp de doi ani prezentase la Stork Club absolut toate planurile invaziei din Normandia – ne a spus :
— Cred că vă aveţi destul de bine cu Kremlinul, altfel nu v ar lăsa la ei în ţară. Probabil v au cum¬părat şi pe voi.
— Ba, din câte ştim noi, nu ne au cumpărat. Noi vrem doar să facem un reportaj.
