John Steinbeck, „Jurnal rusesc” (2)

Willy ne a mai preparat un Suissesse şi a spus că l ar interesa şi pe el chestiile astea şi că ar fi tocmai genul de carte pe care ar vrea s o citească. Drept care am hotărât să încercăm – adică să facem un reportaj simplu, însoţit de fotografii. Am decis să lucrăm împreună. Să evităm polemicile pe teme mai serioase şi să nu discutăm politică. Să ne ferim de Kremlin, de militari şi de planurile militare. Noi voiam să ajungem la ruşii obişnuiţi, asta dacă ne stătea în putere. Trebuie să recunosc că nu ştiam dacă putem face aşa ceva, iar când am vorbit cu prietenii noştri despre asta, ei au fost cât se poate de siguri că n o să putem.

Ne am făcut planurile astfel : dacă reuşeam, era în regulă şi ne alegeam cu un reportaj pe cinste, iar dacă nu reuşeam, tot rămâneam cu ceva, cu poves¬tea eşecului nostru. Acestea fiind zise, i am telefonat lui George Cornish la Herald Tribune, am luat prân¬zul cu el şi i am vorbit despre proiectul nostru. A fost şi el de acord că ar fi o treabă foarte bună şi s a oferit să ne ajute atât cât îi stă în puteri.

Colecţia Biblioteca Polirom
Seria Actual

John Steinbeck
Jurnal rusesc
Traducere din limba engleză şi note de Petru Iamandi

Împreună am hotărât câteva lucruri : să nu mer¬gem acolo porniţi pe harţă şi să nu criticăm, dar nici să nu lăudăm. Să încercăm să consemnăm totul cu onestitate, să descriem ce am văzut şi ce am auzit, fără comentarii, fără să tragem concluzii din nişte lucruri pe care nu le cunoaştem îndeajuns şi fără să ne înfuriem din cauza întârzierilor cauzate de birocraţie. Ştiam că vor fi multe lucruri pe care nu le vom înţelege, multe lucruri care nu ne vor plăcea, multe lucruri care ne vor deranja. Aşa se întâmplă întotdeauna într o ţară străină. Dar am hotărât că, dacă va fi să criticăm ceva, o vom face după ce am văzut acel ceva, nu înainte.

La timpul cuvenit cererile noastre de viză au ajuns la Moscova şi eu am primit viza într un timp rezo¬nabil. Am mers la Consulatul Rusesc din New York, unde consulul general mi a spus :
— Suntem de acord că vreţi să faceţi un lucru bun, dar de ce trebuie să luaţi şi un fotograf ? Avem o mulţime de fotografi în Uniunea Sovietică.
Iar eu i am replicat :
— Dar nu aveţi un Capa. Dacă e să facem proiectul ăsta, vrem să l facem ca un întreg, ca rezultat al unei colaborări.