Însă bătrânul rămâne tăcut. În lumina palidă a serii, profilul lui se decupează cu o claritate aspră, semeaţă. Ochii lui cu pleoape obosite exprimă totuşi o detaşare aproape tandră, subliniată de desenul buze¬lor uşor surâzătoare, de mâinile ce se odihnesc pe genunchi.
Brusc, înţeleg limpede că nu are nevoie de un mesager ca să înţeleagă ce se întâmplă cu cartea lui. O înfrângere? A trăit destule în lunga sa viaţă. Cunoaşte apropierea lor vicleană, manevrele lor de animal de pradă împrejurul existenţei omului şi apoi – atacul, neputinţa de a te apăra, epuizarea rapidă a speranţei. Căderea. Şi datoria de a te ridica, de a începe iar lupta. Întotdeauna a acţionat aşa. Bătându se, căzând, punându se din nou pe picioare. Dar astăzi trebuie să şi spună că, la vârsta lui, îi va lipsi puterea de a se angaja într o ultimă bătălie.
Colecţia Biblioteca Polirom
Seria ActualAndreï Makine, Patria locotenentului Schreiber
Traducere din limba franceză de Constanţa Ciocîrlie
Înalţă capul şi, urmărindu i privirea, regăsesc acest reflex al trecutului adăpostit în mijlocul bibliotecii – o fotografie, abia ceva mai mare decât una de pe cartea de identitate. Am văzut o deja, cunosc acest clişeu în nuanţe de gri, o fotografie cam nereuşită, pentru că tânăra care poza nu apucase să şi compună o pos¬tură. Are capul aplecat în faţă, într o mişcare între¬ruptă către obiectiv, un surâs abia schiţat, o mână neclară din cauza unui gest brusc – se pregătea, fără îndoială, să şi îndrepte buclele negre răvăşite de vânt. O rochie neagră, linia clară şi fină a claviculei pe care o lasă să se întrevadă răscroiala gulerului…
Vorbele bătrânului par să se amestece la început cu vântul a cărui suflare o ghicesc în vechea fotografie.
— Am fugit din casă cu Sabine la patru dimi¬neaţa… Se auzea deja huruitul blindatelor nemţeşti pe drumul dintre Beaucaire şi Tarascon. Încă nu ştiam că această escapadă avea să mă ducă în Spania, pe urmă în Africa… Şi după aceea până la Berlin!
