Mi-apune seara
în întuneric cald
o undă de crepuscul mi se încurcă-n păr
iar soarele se stinge pe-o margine de gard
și-mi picură amurgul
pe frunzele de măr
Te văd în alb și negru
din ce în ce mai rar
adie vantu-ncet
fosnesc copaci-n cor…
privesc printr-o fereastră
prin largul ei chenar
se vede luna albă
te miști în tact ușor…
salcamu-a luat-o razna
copacul incolor
își scutură armura pe frunzele de măr.
Pe cerul negru șters
răsar stele albastre
iar peste dealuri plopii
au devenit stafii
în zare-au loc explozii
iar pe întinderi vaste
himerele măiestre
pictează galaxii.
