Paul Morand, “Bucureşti”, (1)

Şoseaua Kiseleff
Dintre cele opt artere care pornesc ca nişte jerbe din Piaţa Victoriei – foc de artificii al cărui ax central ar fi Calea Victoriei –, cea mai cunoscută e cea din nord, Şoseaua Kiseleff sau Şoseaua, cum e numită de obicei. Bucureştenii o datorează singurului dar frumos făcut vreodată românilor de Rusia, contele Pavel Kiseleff.
Acest general cu ochelari, care semăna cu dl Thiers, era un excelent administrator, un spirit liberal şi un om integru. Partea fecundă a Regulamentului organic i se datorează în totalitate. A salvat poporul, pe rând, de ciumă, holeră, foamete şi mai ales de abuzurile boierilor, „oligarhie lacomă şi turbată“, cum spunea el, „aceşti moldoveni bărboşi care cu siguranţă sunt cei mai smintiţi intriganţi dintre toţi oamenii cu barbă care-au trăit sub soare“.
Regulamentul organic al lui Kiseleff prevedea totul, stabilea totul, de la justiţie până la canalizare şi pavaj. Ruşii sunt urbanişti pricepuţi, iubitori de bulevarde largi, de perspective nobile. Şoseaua înaintează cu eleganţă, mărginită de tei. Chiar de la apariţie, se înconjoară cu muzee; aleile ei sunt tăiate prin grădini; o însoţesc, lacome de spaţiu şi libertate, restaurante în aer liber, lăptării (cu lapte proaspăt muls, călduţ încă, felii mari de pâine neagră apetisantă şi unt de un galben pur), chioşcuri cu orchestre şi fanfare, vile într-o mie de stiluri, de la castelul burgrav la palatul gen Rotschild. Şoseaua creşte întruna: hinterlandul ei împădurit se lasă împărţit în loturi, invadat de betonul armat, dând naştere unui cartier de vile adorabile înconjurate cu grădini sau pierdute pe terenuri virane: parcul Filipescu. Şoseaua ocoleşte o machetă enormă, părăginită, care se vrea Arcul de Triumf al victoriei. Urcă apoi spre Hipodrom, spre terenul de golf, spre aerodrom, trece de mlaştinile în care se târăsc bivoli negri, priponiţi, şi redevine şoseaua pietruită ce duce la Sinaia şi în Transilvania. Pe măsură ce înaintează, casele de pe marginea ei îşi mai reduc din pretenţii, devin „bomboniere“, apoi bungalow-uri, capătă un aer din ce în ce mai rural şi sfârşesc ca bordeie acoperite cu paie. Din morile de vânt care împo¬dobeau Şoseaua, demolate de Kiseleff, nu mai rămâne decât vântul care, după ce s-a răcorit pe iazurile din Băneasa şi mlaştinile de lângă terenul de golf, zgâlţâie gardurile acestor cartiere veşnic în construcţie.