1.Sabato: “Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase şi realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câţiva încăpăţânaţi, eroi, sfinţi şi artişti care, în vieţile şi operele lor, ating bucăţi din Absolut, care ne ajută să suportăm realităţile dezgustătoare.”
2.Mircea Cărtărescu despre Sabato: “Ernesto Sabato a fost unul dintre cei mai mari autori ai lumii. Trilogia sa romanescă alcătuită din „Tunelul”, „Despre eroi şi morminte” şi „Abbaddon exterminatorul” face din el un fel de Dante Alighieri al literaturii actuale.”
3.humanitas.ro (editura la care au fost publicate, îm românește și în mai multe ediții, marile romane ale uriașului scriitor sud-american): Alături de Jorge Luis Borges, Julio Cortázar şi Adolfo Bioy Casares, ERNESTO SABATO aparţine strălucitei pleiade de scriitori agentinieni ai secolului XX. S-a născut în 1911 la Rojas, într-o familie de imigranţi italieni. Studiază la Colegiul Naţional din La Plata şi apoi la Facultatea de Ştiinţe fizico-matematice a Universităţii Naţionale din La Plata, unde obţine şi titlul de doctor, în 1938. În acelaşi an pleacă în Franţa, pentru a lucra la Laboratorele Joliot Curie din Paris. Aici cunoaşte îndeaproape mişcarea suprarealistă, care l-a înrâurit semnificativ. În 1940 se întoarce în Argentina, fiind numit profesor la Universitatea Naţională din Buenos Aires, şi îşi face debutul literar în revista Teseo din La Plata. În 1945, în urma articolelor din La Nación, prin care atacă regimul lui Perón, este obligat să abandoneze învăţământul. Renunţă şi la activitatea ştiinţifică pentru a se dedica exclusiv literaturii. După un an, i se editează cel dintâi volum, Unul şi universul, o culegere de articole pe teme politice, filosofice şi sociale. Primul său roman, Tunelul (1948; Humanitas Fiction, 2012), este primit cu interes în ţară şi pe plan internaţional, iar următoarele două romane, Despre eroi şi morminte ( 1961) şi Abaddón, Exterminatorul (1974), îi deschid larg porţile gloriei şi ale nenumăratelor şi prestigioaselor premii şi distincţii, dintre care Premiul Médicis (1977); titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare (1979) şi cel de Comandor al Artelor şi Literelor din Franţa (1983); Premiul Cervantes (1984). A scris de asemenea eseuri cu caracter social, politic, filozofic şi literar: Oameni şi angrenaje (1952), Eterodoxie ( 1953), Scriitorul şi fantasmele sale (1963), Apolgii şi respingeri (1979), Robotizarea omului şi alte pagini (1981), Înaintea sfârşitului (1998) etc. Îşi pierde treptat vederea şi în ultimii ani ai vieţii îşi cultivă vechea pasiune pentru pictură. Moare în 2011, în Santos Lugares (provincia Buenos Aires), cu trei luni înainte de a împlini o sută de ani.
4.În adolescență a fost interesat și, pînă la un punct sedus, de marxism și comunism. A înțeles însă foarte repede că – expresia îi aparâine – “materialismul dialectic” este o contradicție în termeni.
5.Autobiografia sa, publicată în ediție primă, în anul 1998 a apărut în românește la editura RAO, sub titluil “Înainte de sfîrșit”.
6.Ernesto Sabato, “Tunelul”: “Parcă trăiserăm pe două coridoare alăturate sau pe două tunele paralele, fără să ştim că mergem unul lângă altul, două suflete asemănătoare în situaţii asemănătoare, întâlnindu-ne la sfârşit în faţa unei scene pictate de mine, o scenă destinată numai ei, ca un anunţ secret al prezenţei mele, al faptului că cele două coridoare se împreunaseră, în sfârşit, şi ora întâlnirii sosise. Ora întâlnirii sosise! Era adevărat, oare, că cele două coridoare se împreunaseră şi că sufletele noastre se contopiseră şi ele?”
7.În 1983 a fost numir președinte al CONADEP (Comisia Națională pentru Dispariția Persoanelor), un organism însărcinat cu cercetarea crimelor comise în perioada dictaturii militare.
8.Sabato, despre evenimentele din România din decembrie 1989, într-un mesaj adresat hispaniste și traducătoarei Luminița Voina-Răuț: “„Cunoscîndu-mi-se lupta pentru libertate, din 1935, cînd m-am despărțit de comunism, îngrozit fiind de «Procesele» lui Stalin, vă puteți imagina ce simt în fața teribilei, însă eliberatoarei răzvrătiri, tragic de eliberatoare, a acestui admirabil și curajos popor. Împreună cu Matilde am urmărit la televizor cu ochii în lacrimi unele dintre cele mai tragice scene. Cu neliniște crescîndă, urmărim acum consecințele, rugîndu‑ne pentru destinul patriei dumneavoastră“ (sursa: http://www.kmkz.ro/recomandari-2/filme-recomandari-2/ernesto-sbato-a-avut-o-legatura-cu-romnia/ )
9.
10.Sabato: “Puţini au mai rămas cei ce povestesc: cei care simt nevoia nelămurită, dar obsedantă, de a-şi mărturisi drama, nefericirea, singurătatea. Ei sunt martorii, martirii unei epoci.”
