E absurd să fii pesimist

Ceea ce ni se întâmplă zilnic pe stradă sau la birou poate părea ceva dificil, dar în esenţă nu e ceva dificil sau uşor, e doar o sumă de ocazii.
Dacă lucrezi în publicitate şi ai vrea să faci sport în seara asta, dar faci “prostia” să mai vezi un serial de film, poate că găseşti în acele douăzeci de minute de film o scenă care îţi dă ideea pentru o reclamă super importantă la care lucrai deja de o săptămână.
Dacă întârzii la biroul pe care îl deteşti, îţi vei pierde jobul, proiectul sau nişte puncte, dar poate că tocmai în acel moment de relaxare întâlneşti în metrou un fost coleg de şcoală care are acum o firmă de 5 stele unde poţi lucra mult mai profitabil pentru tine.
Dacă ai nevoie de nişte vitamine speciale pentru copilul tău, dar nu ştii de unde să începi căutarea, ţi-e lene şi mai stai cu colegii la o bere – iar o colegă îţi spune exact ce căutai: ai câștigat probabil o jumătate de zi de alergat prin magazine.
Iar toate momentele importante ale vieţii (interviuri, întâlniri, decizii, proiecte câștigate) au pornit de regulă de la un detaliu absolut colateral sau chiar de la un accident de parcurs: am ales un profesor coordonator (deşi puteam alege un altul), am ales să dau Like la o revistă online unde era un redactor simpatic, am mers o stradă mai sus sau mai jos pe un bulevard, am lăsat o zi în plus sau în minus în care am avut timp să întâlnesc fix persoana de care aveam nevoie iar proiectul meu avea tocmai forma potrivită pentru ca acea persoană să îl înţeleagă şi să îl accepte.
De aceea nu există căi închise sau cauze pierdute, există doar şanse observate şi şanse neobservate.
Cantitatea imensă de ocazii şi întâlniri prin care trecem zilnic face imposibilă o teorie, o doctrină sau o filosofie care să argumenteze că e raţional să fii optimist sau pesimist. Ne-ar trebui un calculator mult prea performant pentru a filtra toate variabilele din viaţa de zi cu zi şi a da un verdict în acest sens. Doar anumite filme ne fac să presimţim cât de mare şi de complicat este lanţul de întâmplări care duc la o întâlnire profitabilă… sau ne fac să o ratăm.
Ei bine, odată ce ai renunţat la teorii, şi ai renunţat să declari că lumea e făcută prost sau că drumurile sunt închise, rămâne să te apuci de antrenamentul zilnic cel mai important şi singurul util: să sari în următoarea barcă în care poţi să sari.
Şi atunci găsim o nouă distincţie, mai realistă: optimiştii de azi sunt cei care au sărit în foarte multe bărci; pesimiştii sunt cei care au folosit puţine ocazii sau poate nici una.
Pesimiştii stau pe marginea apei şi citesc cărţi cu statistici despre accidente şi eşecuri. Dar citesc degeaba: oamenii care au reuşit sunt prea ocupaţi ca să mai răspundă la chestionare.
Trebuie te urci în prima barcă pe care o găseşti. Pe măsură ce vei merge tot mai departe, vei găsi, vâslind alături de tine, statistica corectă a oamenilor optimişti.