Cerul, roşu .
Pălăria
e albastră .
Două umbre îmbrăţişate,
Dezbrăcate,
Par lipsite de contur .
Calul fără corp
le paşte
intunericul macabru
dimprejur .
Luna galbenă,
din mijloc,
chioară ca un felinar,
luminează chipul umbrei
c-un aspect atât de straniu,
de bizar…
Două păsări indiscrete,
zboară aiurea
peste cer,
lăsând umbre alungite
peste ramuri,
peste garduri ruginite…
Doar coloanele din fier
stau de pază,
neclintite.
Nu se-aude niciun sunet.
E-ntuneric.
Noapte .
Angoasă .
Ceaţă densă…
Cartier .
