Discipolii lui Oblomov

Un miliardar mexican a întemeiat în sudul Braziliei un principat consacrat în întregime misiunii de a propovădui învăţătura lui Oblomov. Limbile oficiale ale ţinutului sunt rusa şi daneza, iar cei care vor să fie primiţi între graniţele excentricului teritoriu trebuie să prezinte dovezi concludente ale incapacităţii lor de muncă, demonstrând fie că au nevoie de 14 ore de somn pe zi, fie că suferă de o neîndemânare imposibil de lecuit, fie că trăiesc cu un simţ al ridicolului care îi împiedică să se integreze în orice societate normală, fie că sunt bântuiţi de o melancolie incurabilă, fie că manifestă o timiditate patologică, fie că sunt autişti. Cetăţenii noului stat, recunoscut doar de Taiwan şi de Vatican, nu au decât drepturi şi nici o obligaţie. Primesc gratuit de mâncare, sunt îmbrăcaţi, mângâiaţi şi scoşi la plimbare, pot să obţină abonamente la orice publicaţie care le stârneşte interesul, au parte de biblioteci magnifice, beneficiază de lecţii de pictură, pian şi canto, sunt răsfăţaţi săptămânal cu cele mai neaşteptate cadouri, au la dispoziţie psihanalişti, vraci, preoţi catolici şi şamani. Singura universitate a liliputanului principat îşi recrutează profesorii mai ales din rândul discipolilor lui Macedonio Fernández, al ruşilor din emigraţie, al vagabonzilor parizieni sau al maeştrilor taoişti. La Teologie se studiază problema lui Deus otiosus. La Filozofie se învaţă despre doctrina non‑acţiunii şi etica cirenaică. La Psihologie se discută despre somnambulism şi hipnoză. La Fizică este la modă învăţătura aristotelică despre locurile naturale ale lucrurilor. La Medicină se încurajează nihilismul terapeutic, recomandându‑se ca bolnavilor să nu li se administreze decât vişinată sau cvas. La Geografie sunt desenate la nesfârşit hărţi ale ţinuturilor străbătute de Oblomov. La Istorie se vorbeşte doar despre popoarele dispărute sau rămase mereu în umbră. La Litere se comentează în fiecare an un singur text: Le droit à la paresse

S‑a încercat şi propunerea unei religii oblomoviene, însă posibila ei răspândire a fost stopată în faşă din pricina inexistenţei misionarilor. În loc să propovăduiască noua credinţă, cei aleşi să plece în lume preferau să doarmă.

 

Un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *